Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Dumnezeu este cu noi

Dumnezeu este cu noi

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 05 Iunie 2024

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XLV, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 522-523

„Dumnezeu este adăpostul și puterea noastră (Psalmul 45, 1), pentru acela care poate să spună: Toate le pot în Cel Care mă întărește, Hristos (Filipeni 4, 13) puterea lui Dumnezeu. Mulți sunt în stare să spună: Dumnezeu este adăpostul nostru sau: Doamne, adăpost Te-ai făcut nouă (Psalmul 89, 1), dar foarte puțini sunt aceia care o pot spune în aceeași stare sufletească precum profetul (David). Puțini sunt cei care să nu se lase copleșiți de uimire în fața celor omenești, cu toate că toți depind de Dumnezeu, Îl respiră pe Dumnezeu și trebuie să-și aibă în El toată nădejdea și încrederea. Și (aceasta) ne-o înfățișează faptele când, în vremea necazurilor noastre, alergăm mai degrabă la oricine alt­cineva decât la Dumnezeu. Ți se îmbolnăvește copilul? Te duci la descântătoare, sau la cel care așază în jurul gâtului nevinovaților copii talismane neobișnuite, sau, în cele din urmă, alergi către medici și către leacuri și nesocotești pe Cel Care poate să-ți tămăduiască pruncul. Dacă te tulbură vreo vedenie, alergi la cel ce tălmăcește visele; dacă te temi de un dușman, te gândești să-ți iei în ajutor vreun om. Și, ca să spun pe scurt, la fiecare nevoie arăți că numai cu vorba numești adăpost pe Dumnezeu, iar cu fapta cauți ajutorul în cele nefolositoare și deșarte. Pentru cel drept însă, Dumnezeu este ajutor adevărat. După cum un general, de care depinde o oștire faimoasă, este gata totdeauna să ajute acea parte (din armată) care se găsește în primejdie, tot așa și Dumnezeu este ajutorul nostru, este împreună-luptător cu oricine se războiește împotriva uneltirilor diavolului, trimițând duhurile Sale cele slujitoare pentru mântuirea celor în nevoie. (...) Căci asemenea unor ființe însuflețite ne cuprind (necazurile), care lucrează (în noi) răbdare, răbdarea încercare iar încercarea nădejde (Romani 5, 3-4).” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)