Dumnezeu pedepsește păcatul

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul VII, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 393-394

„Dar atunci care este pricina pentru care nu aduce grabnică pedeapsă peste cei ce păcătuiesc? Pentru că este îndelung-răbdător, nu aduce mânie în fiecare zi. Dacă nu vă veți întoarce, sabia Lui o va luci (Psalmi 7, 12). Cuvântul este amenințător: el îi face să se întoarcă pe cei zăbavnici în pocăință. [Dumnezeu] nu ame­nință îndată cu răni, cu lovituri și cu moarte, ci cu luciri de arme, îi pregătește oarecum pentru apărare. Căci, după cum cei care-și curăță armele arată prin aceasta că pornesc la război, tot așa și cuvântul, voind să arate pornirea lui Dumnezeu spre pedepsire, a spus că El Își va luci sabia. (...) Săgețile Lui le-a lucrat pentru cei care ard (Psalmi 7, 13). După cum focul a fost lucrat de Ziditor pentru materia care arde - căci n-a fost creat pentru materia indestructibilă care nu este topită de foc, ci pentru lemnele care ard -, tot așa și săgețile lui Dumnezeu au fost lucrate de El pentru sufletele care ard cu ușurință, pentru că ele sunt alcătuite din mult material și din ceea ce este propriu nimicirii. Așadar, primesc săgețile lui Dumnezeu cei care au primit mai dinainte și au în ei săgețile aprinse ale diavolului. Pentru aceasta a spus [psalmistul]: Săgețile Lui le-a lucrat pentru cei ce ard deja. Ard și topesc sufletul: iubirile trupești, pofta de bani, mânia aprinsă, întristarea și teama ce înstrăinează de Dumnezeu. De­sigur, rămâne neatins de săgețile cele aducătoare de moarte cel care nu este rănit de săgețile dușmanului și este îmbrăcat cu panoplia lui Dumnezeu.“

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)