Efectele postului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia II, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 39

„Când mă gândesc la schimbarea grabnică petrecută astăzi și mă duc cu gândul la neorânduiala zilei de ieri, mă mir și mă minunez de puterea postului; că a intrat în cugetul fiecăruia, i-a schimbat gândul, i-a curățit mintea, nu numai a conducătorilor, ci și a condușilor; nu numai a bărbaților, ci și a femeilor; nu numai a celor liberi, ci și a robilor; nu numai a bogaților, ci și a săracilor; nu numai a celor ce și-au făcut cultura în limba grecească, ci și a celor barbari. Dar pentru ce vorbesc eu de conducători și de supuși? Chiar cugetul celui ce poartă pe cap diadema împărătească arată aceeași supunere ca și ceilalți. Nu mai poți vedea astăzi deosebire între masa bogatului și masa săracului. Pretutindeni mâncăruri simple: s-au dus mâncărurile scumpe și gătite cu migală; astăzi ne apropiem de masa aceasta săracă cu mai multă plăcere decât atunci când ni se puneau în față mâncăruri pregătite cu fel de fel de dresuri și mult vin.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia LVII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 667

„Omul care se roagă cum trebuie și postește nu are nevoie de multe lucruri; iar omul care nu are nevoie de multe lucruri nu poate îndrăgi banii și averile, ci este înclinat spre milostenie. Cel care postește este ușor și înaripat; se roagă cu mintea trează, postul stinge poftele cele rele, pogoară mila lui Dumnezeu, smerește sufletul îngâmfat. De aceea și apostolii posteau aproape totdeauna. Cel care se roagă și postește are două aripi și este mai ușor decât vântul. Când se roagă nu cască, nu se întinde, nu amorțește, cum pățesc cei mai mulți, ci este mai iute ca focul și este mai presus de pământ. De aceea mai cu seamă unul ca acesta este dușman și vrăjmaș demonilor. Nimic nu este mai puternic ca un om care se roagă cum trebuie. Dacă o femeie a avut puterea să înduplece pe un judecător crud care nici de Dumnezeu nu se temea și nici de oameni nu se rușina (Luca 18, 2-8), cu mult mai mult va atrage asupra sa mila lui Dumnezeu cel care se roagă neîncetat Lui, care-și înfrânează pântecele și alungă de la el desfătarea și îmbuibarea.”

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, Scrisoarea a XLII-a, 10-11, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1994), vol. 53, pp. 203-204

„Trebuie să trăim nu în îngă­duința trupului, nu în cinstire oarecare spre săturarea și îngrijirea cărnii, nu în dorințele greșelii, ci în Duh, prin Care ne-am înnoit (Colo­seni 2, 22-23). Dacă li se pare puțin ceea ce a grăit Apostolul, să-l asculte pe profetul care zice: Și mi-am învelit în post sufletul meu (Psalmul 118, 12). Așadar, cine nu postește este dezvelit și gol, putând fi, oricând, rănit. Adam, dacă s-ar fi acoperit cu postul, n-ar fi ajuns gol (Facerea 3, 7). Ninive a scăpat de moarte prin post (Iona 3, 5). Și Domnul Însuși spune: Nu va fi alungat acest neam de demoni decât prin rugăciune și post (Matei 17, 20).”