Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Existența răului

Existența răului

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Patristica
Data: 10 Octombrie 2024

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea I, A doua convorbire cu părintele Serenus, Cap. XII, 1-2, Cap. XIII, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 441-442

„Este atât de încărcat văzduhul de mulțimea duhurilor necurate care mişună între pământ şi cer, mişcându-se fără linişte şi odihnă, încât cu destul folos pronia divină a sustras vederii omeneşti aceste duhuri rele. De teama asaltului lor, sau de groaza produsă de chipurile în care se transformă după cum vor şi după cum le place, oamenii, nemaiputând suporta frica de ele, ajung să fie mereu chinuiți şi să sufere, fiindcă nu pot să privească cu ochii trupeşti astfel de chipuri, ori să devină zilnic mai răi, molipsiți de exemplele lor. Prin aceasta se produc o familiaritate dăunătoare şi o tovărăşie primejdioasă între oameni şi puterile necurate ale văzduhului, fiindcă aceste blestemății, care se petrec acum între oameni, sunt ascunse fie de despărțirile zidurilor, fie de distanța locurilor şi de oarecare jenă şi ruşine. Dar dacă ele s-ar petrece mereu pe față şi în văzul tuturor, ar îndemna la o mai mare nebunie şi rătăcire, fără să mai intervină vreun moment din timp în care să nu mai aibă loc nelegiuiri. Pentru duhurile necurate nu există nici oboseală trupească, nici ocupație de familie, nici grijă de traiul zilnic care să-i împingă ca pe noi să renunțe uneori, chiar fără voie, la cele începute.”

Herma, Păstorul, Porunca VI - 36, 4-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 307-308

„Iată acum şi faptele îngerului răutății. Mai întâi de toate este mânios, amar şi fără minte, iar faptele lui sunt rele şi strică pe robii lui Dumnezeu. Când se suie el la inima ta, cunoaşte-l din faptele lui.

- Nu ştiu, domnule, i-am zis eu, cum să-l cunosc!

- Ascultă, mi-a zis el. Când vine peste tine mânie sau amărăciune, cunoaşte că el este în tine. Apoi pofta de afaceri multe, de cheltuieli mari cu multe mâncăruri, cu băuturi amețitoare, cu multe beții şi cu felurite petreceri, care nu se cuvin, pofta de femei, lăcomia, mândria mare şi îngâmfarea şi toate câte se aseamănă cu acestea; acestea, deci, când se suie la inima ta, cunoaşte că îngerul răutății este în tine. Aşadar, cunoscându-i faptele lui, depărtează-te de el, nu crede deloc în el, pentru că faptele lui sunt rele şi vătămătoare robilor lui Dumnezeu.”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)