Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Facerea sufletului

Facerea sufletului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 27 Iulie 2023

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 111, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, pp. 276-277

„În ce privește venirea la exis­tență a celor două, adică a sufletului și a trupului, timpul facerii este același, nici una primind facerea, cum am spus, înaintea celeilalte, sau după cealaltă, ca să nu se rupă specia formată ca întreg din două.

Totuși, rațiunea (cauza) a ceea ce există pentru altceva e mai tânără decât ipostasul de sine ­existent al uneia și alteia: căci ­e parte a lui. Pe când cu altele, ­ipostasul își are unirea fără silă. Însă ceea ce completează (trupul) împreună cu altceva (cu sufletul) ipostasul prin compoziție naturală nu e ferit de corupere și de pre­facere în ceea ce nu era.

De aceea, ceea ce preexistă de sine în chip deosebit nu poate fi redus niciodată la ipostasul altei specii.

Căci dacă preexistentul pri­mește compoziția cu altul spre întregirea unei alte specii, aceasta o face desigur sau după fire, sau contra firii. Dacă e după fire, nicio­dată nu va fi văzut ieșind din compoziția în care se află cu altul spre întregirea unei alte specii, neputând ieși cu sila din firea proprie; pentru aceasta nu se va putea concepe nicicând nici suflet fără trup, nici trup fără suflet. Și așa înțelepciunea acestor a preamul­teștiutori li s-a schimbat în nebunie, fiind duși cu sila la o concluzie de care se străduiau să fugă. (...) Dar să revenim la tema noastră.

Deci, facerea sufletului, cum zice în mod clar învățătorul, nu se înfăptuiește dintr-o materie ce subzistă, ca trupurile, ci din voia lui Dumnezeu, prin insuflarea de viață făcătoare, în chip negrăit și necunoscut, cum singur Făcătorul lui știe. Sufletul, primind existența la zămislire deodată cu trupul, e adus în existență spre întregirea unui om; iar trupul se face din materia subzistentă, adică a altui trup, la zămislire primind deodată cu aceasta compoziția cu sufletul spre a fi o specie cu acela. Aceasta o spune în altă parte învățătorul zicând: După îndoita putere a suflării, ni s-a insuflat tuturor și suflarea, și Duhul Sfânt.

Deci, trebuie să repartizăm, prin cugetare, la zămislire, insuflarea vieții și pe Duhul Sfânt pe seama esenței mintale (intelectuale) a sufletului, iar întruparea și suflarea, pe seama trupului, cum zic Părinții.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)