Familia creștină

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXXII, VI, în Părinți și Scriitori Bise­ricești, vol. 21, p. 419

„Atunci este cu adevărat căsnicie, când cei doi soți se înțeleg nu numai atunci când le merge bine, ci și când trec prin primejdii. Prin asta se vădește dragostea adevărată!”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXXVIII, VII, în Părinți și Scriitori Biseri­cești, vol. 22, p. 61

„…să statornicim în casă pace adâncă, ca și femeia să poată să se întoarcă la bărbatul ei, dar și bărbatul să-și găsească la ea, ca într-un port, scăparea de grijile și tulburările din afară. La ea să afle bărbatul întreaga mângâiere. Că spre ajutor i-a fost dată femeia, pentru ca bărbatul, îndestulându-se cu mângâierile ei, să poată ține piept atacurilor ce vin asupra lui. Dacă femeia este cuminte și blândă, aduce mângâiere bărbatului ei nu numai prin traiul lor împreună, ci-i este de mult folos și în celelalte treburi, îi ușurează munca și nu-l lasă să simtă greutățile ce se nasc în fiecare zi fie în casă, fie afară de casă; femeia, ca un corăbier încercat, prin înțelepciunea ei, poto­lește furtuna din sufletul bărbatului, iar prin priceperea ei îi ușurează mult viața. Pe niște oameni așa uniți nimic din viața aceasta nu-i poate întrista, nici nu le poate strica bucuria. Când este înțelegere între femeie și bărbat, când este între ei pace și legătura dragostei, toate le merg din plin. Nu pot cădea pradă unel­tirilor, pentru că sunt întăriți de un zid mare și puternic, adică de înțelegerea lor cea după Dumnezeu. Înțelegerea aceasta îi face mai tari ca diamantul, înțele­gerea aceasta îi face mai puternici ca fierul, înțelegerea aceasta le ajută mai mult ca bogăția, înțelegerea aceasta îi ridică la cea mai înaltă strălucire; înțele­gerea aceasta le pricinuiește cu îmbelșugare mare și bunăvoința cea de la Dumnezeu. Să nu socotim, deci vă rog, ceva mai de preț ca înțelegerea acesta; să facem totul, să ne străduim cât putem ca să fie liniște și pace în casele noastre.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XLV, II -III, în Părinți și Scriitori Biseri­cești, vol. 22, p. 130

„Ca și cum ar fi fost un singur trup așa se îngrijea unul de mântuirea celuilalt; și era atâta înțelegere între ei, ca și cum ei ar fi fost un trup și un suflet. Femeile să-și iubească atâta băr­bații, încât să nu pună nimic mai presus de mântuirea lor, bărbații, ca să aibă atât de multă dragoste de femeile lor încât să facă totul ca și cum ar avea amândoi un singur suflet și un singur trup. După cum niciodată trupul nu se răscoală împotriva lui însuși și nici sufletul contra lui însuși, tot așa și bărbatul și femeia nu trebuie să se scoale unul împotriva altuia, ci să fie uniți. Atunci se vor putea revărsa asupra lor nenumărate bunătăți. Unde-i atâta de mare înțelegere, acolo-i adunarea tuturor bunătă­ților, acolo-i pace, acolo-i vedenia cea duhovnicească; acolo nu se vede luptă, nici bătaie, nici duș­mănie, nici ceartă, ci toate sunt izgonite, pentru că înțelegerea dintre soți, rădăcina tuturor bună­tăților, înțelegerea adică, face să dispară toate acestea.”