Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Hristos și creștinismul

Hristos și creștinismul

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 17 Octombrie 2024

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre înțelesul numelui de creștin către Armoniu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, pp. 438-439

„În înțelesul cel mai limpede și mai grăitor, cuvântul Hristos - din care provine termenul creștinism, înseamnă împărat, căci, printr-o accepțiune deosebită, Sfânta Scriptură, tocmai prin această expresie designează vrednicia împărătească (χρίω = ung, așa cum se ungeau împărații). Deoarece, însă, potrivit aceleiași Scripturi, Dumnezeirea nu poate fi înțeleasă și exprimată în cuvinte (I Timotei 6, 6), pentru că depășește orice putere de înțe­legere, a fost necesar ca prorocii și apostolii să ne îndrume, parcă ducându-ne de mână, în Duh Sfânt, la înțele­gerea ființei nematerialnice a Dumnezeirii tocmai prin mijlocirea acestor nume și noțiuni împă­rătești, conducându-ne din una în alta spre no­țiuni adecvate și potrivite divinității, evidențiind astfel că prin cuvântul împărătesc ne gândim la cea mai înaltă demnitate posibilă. În același timp, ceea ce-i liber de orice patimi și nu-i atins de nici o răutate se designează prin cuvintele virtuți, fiecare dintre ele părându-ne una mai înaltă decât cealaltă. În fond, însă, ori că o numim dreptate, ori înțelepciune (Evrei 7, 2), putere, ori adevăr, ori viață, mântuire, ori nemurire, neschimbare, ori nemutare, prin toate aceste cuvinte ne gândim la aceeași ființă sublimă, care se numește Hristos. Dacă, deci, noțiunea a tot ce poate fi mai sublim se cuprinde în cuvântul Hristos (căci într-o noțiune mai înaltă se cuprind toate celelalte, după cum și în noțiunea de împărat se subînțelege și aceea a supușilor lui), atunci urmează în chip firesc ca tot așa să ajungem să înțelegem și ce înseamnă cuvintele creștin și creștinism. Căci dacă cei legați de El (I Corinteni 1, 24) prin credința în El purtăm același nume ca Cel ce depășește orice slăbiciune a firii, atunci trebuie ca și tot atâtea însușiri câte le denotă firea cea nestricăcioasă a lui Hristos să ni le apropiem și noi cei ce ne numim cu numele lui. Dacă avem părtășie cu numele lui Hristos numindu-ne creștini, urmează în chip firesc să ne facem părtași de asemenea la toate acele însușiri ale Lui.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)