Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2010, pp. 116-117 „Lucrarea mântuitoare a lui Hristos se îndreaptă spre
Încercările diavolului
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 648-649
„Odată a zis bătrânul (Protosinghel Iosif Rusu) către ucenica sa:
- Când merg la biserică sau vin la chilie, îmi iese uneori înainte un câine negru, mă apucă mânios de rasă și nu mă lasă să merg la slujbă. Este diavolul, tată!
- Dar nu te temi de el, părinte Iosif?
- De ce să mă tem? Mântuitorul este cu noi. Atunci îndată fac semnul Sfintei Cruci și zic: Piei din fața mea, satană, să mă duc la sfânta biserică!, și repede dispare.
Ori de câte ori vrăjmașul îl supăra cu vreo ispită, bătrânul îi zicea:
- Ei, iar ai venit? Degeaba te-ai ostenit! La Iosif nu ai nimic!
Uneori vrăjmașul nu-l lăsa noaptea să doarmă. Cum ațipea puțin, îi bătea în ușă și-i zicea:
- Părinte Iosif, hai la biserică!
Atunci bătrânul repede se scula, se ducea la ușa bisericii, apoi spunea maicilor:
- Nu trageți clopotul de Utrenie?
- Preacuvioase, mai este o oră până la miezul nopții!
- Dar n-ați bătut voi în ușa mea?
- Nu, părinte, nu v-am sculat noi.
- Ei, tot vrăjmașul mi-a făcut ispită!
Spun maicile din mănăstire că nimeni din fiii săi duhovnicești nu știa cum se nevoiește în chilie. Dar oricând băteau la ușa lui, îl găseau deșteptat la rugăciune. Iar când îl chemau la biserică, bătrânul răspundea cu bucurie:
- Gata, tată, vin! Hai la Dumnezeu!
Spuneau ucenicii părintelui Iosif că într-o iarnă a alunecat pe gheață din ispita vrăjmașului și s-a lovit. Astfel, a stat mai multe zile bolnav la chilie.
Iar când s-a făcut puțin mai bine, a zis către maici:
- Haideți, copiii tatei, să mergem la biserică. M-am făcut sănătos. Mâine slujim Sfânta Liturghie! Și era bucuros și luminat la față ca un copil.”
(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)



.jpg)


