Înțelepciunea și blândețea

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XXXIII, II, în Pă­rinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 409

„Nu-i de nici un folos înțelep­ciunea, dacă nu-i adaugi blândețea.

- Dar poate fi o poruncă mai grea ca aceasta? Nu-i de ajuns, oare, că suferim răul ce ni se face?

- Nu, răspunde Domnul. Mai mult; nu-ți îngădui nici să te revolți! Așa e porumbița!

- Dar o astfel de poruncă este ca și cum ai porunci unei trestii aruncate în cuptor să nu fie arsă de foc, ci să stingă focul.

- Să nu ne tulburăm! Ucenicii Domnului au împlinit porunca, au dus-o la bun sfârșit și au arătat prin faptele lor că au fost înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii. N-au avut altă fire, ci aceeași fire ca și noi. Să nu socotească, dar, nimeni că sunt cu neputință de îndeplinit poruncile Domnului! Domnul cunoaște mai bine decât toți firea lucrurilor; știe că sălbăticia se stinge nu cu sălbăticie, ci cu blân­dețe. Iar dacă vrei să vezi că aceasta s-a petrecut în realitate, citește cartea Faptelor Apostolilor și vei vedea că ori de câte ori iudeii s-au ridicat și și-au ascuțit dinții împotriva ucenicilor, ucenicii, imitând pe porumbei și răspunzând cu blândețea cuvenită, au pus capăt mâniei iudeilor, le-au stins furia și le-au oprit pornirea. Când iudeii le-au spus: Nu cu poruncă v-am poruncit să nu mai vorbiți în numele acesta? (Fapte 5, 28), ucenicii, deși puteau face nenumărate minuni, n-au grăit nici un cuvânt aspru, nici n-au tăcut, ci s-au apărat cu toată blânde­țea: Judecați, dacă este drept să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu! (Fapte 4, 19). Ai văzut blândețea porumbiței? Vezi și înțelepciunea șarpelui: Noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut și am auzit! (Fapte 4, 20). Ai văzut că trebuie să fim desă­vârșiți în toate privințele, ca să nu fim nici de primejdii doborâți, dar nici de mânie biruiți? De aceea și spunea Domnul: Feriți-vă de oameni! Vă vor da în soboare; și în sinagogile lor vă vor biciui, și veți fi duși pentru Mine înaintea domnilor și a împăraților spre mărturie lor și neamurilor (Matei 10, 17-18). Iarăși îi pregătește pe ucenicii Săi să fie cu mintea trează, dân­du-le poruncă să sufere totdeauna răul și să lase pe seama altora să­vârșirea răului; ca să cunoști că în suferirea răului stă biruința și su­ferința dă trofeele cele strălucite”.

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)