Înțelepciunea și cultivarea ei

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 404

„Toate sunt netede celor ce înțeleg și drepte celor ce află cunoștința, precum s-a scris (Pilde 8, 9). Dar e întunecat chiar ceea ce e ușor de cunoscut, celor lipsiți de înțelegere. Căci ascultătorul cu adevărat înțelegător al învățătu­rilor închide ceea ce e ușor de cuprins în ele în vistieria minții, fără nici o întârziere. Iar pe cele al căror înțeles pare greu le supune cercetărilor și nu încetează să întrebe despre ele. Și mie mi se pare că aceasta ne îndeamnă să facem cu folos cei ce spun să deprindem ca pe niște câini alergători și vânători, ce au de la fire o simțire ascuțită a nărilor, puterile noastre ce se scufundă mereu în cele cercetate. Sau, oare, nu spre o astfel de deprindere cheamă cuvântul înțelept și prorocesc: «Căutând, caută și locuiește în Mine»? Adică, cel ce caută trebuie să caute, și cel ce aduce spre aceasta o râvnă puternică să nu se depărteze spre gânduri ușoare. Ci, cu cât sporește în greutatea înțelegerii ceea ce caută, cu atât trebuie să aducă o minte mai ascuțită și să pătrundă ceea ce e ascuns, cu atacuri mai hotărâte ale cugetării. Dar mintea îndărătnică și încăpățânată disprețuiește prin neascultare ceea ce i se comunică și respinge ceea ce e mai presus de ea cu o îndrăzneală nereținută, urcând la cea mai din urmă îngâmfare.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 210

„Începutul învățăturii este cercetarea, și rădăcina înțelegerii celor necunoscute este nedumerirea în privința lor.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)