Iubirea de bani

Sfântul Ioan Casian, Așeză­min­tele mănăstirești, Cartea a VII-a, Cap. 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 198

„Este un război străin de natura noastră, care la monah pornește din lâncezeala unei minți bolnave și amorțite, sau, de cele mai multe ori, dintr-o hotărâre greșită de a renunța la lume, ori, în fine, dintr-o dragoste căldicică față de Dumnezeu. Căci celelalte vicii, altoite naturii omenești, par să aibă începutul în noi, parcă născân­du-ne cu ele. Foarte strâns legate de carnea noastră, și mai de aceeași vârstă cu ea, apar în ființa noastră înainte de a fi în măsură să facem deosebire între bine și rău și, deși chiar de la început pun stăpânire pe om, totuși, după o lungă osteneală, pot fi biruite. Această boală, însă, vine asupra noastră mai târziu și din afară și cu cât mai ușor poate fi evitată și respinsă, cu atât devine mai primejdioasă decât toate și mai greu de alungat; dacă, neluată în seamă la început, a și pătruns în inimă, ea ajunge rădăcina tuturor relelor.”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Comunicarea părintelui Serapion, Cap. VIII, 1-2, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1990), vol. 57, p. 382

„Se vede limpede că arghirofilia este din afara noastră, fiindcă nu se dovedește a avea în noi prima obârșie și nu ia naștere din ceva natural în atingerea cu corpul și sufletul nostru, sau cu nevoile noastre de viață. Căci este sigur că nimic n-ajunge la folosul și trebuința naturii comune, în afară de mâncarea zilnică și de băutură. Toate celelalte lucruri, cu câtă râvnă și dragoste ar fi păstrate, sunt totuși străine de nevoile omenești și de trebuințele vieții.” 

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)