Lăcomia... slujire la idoli

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea a II-a, A doua convorbire cu părintele Chaeremon, Cap. II, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 515

„(...) Lăcomia este o slujire la idoli. Şi pe bună dreptate. Cine nu dă nimic celor lipsiți şi pune banii săi, pe care-i păstrează cu îndârjire, mai presus de poruncile lui Hristos cade în crima idolatriei, stăpânit mai mult de dragostea față de bunurile lumeşti decât de dragostea față de Dumnezeu.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Omilia a VII-a, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 133

„Făcătorul universului a făcut ca pasărea seleuciană să nu mai aibă sațiu niciodată spre binefacerea omului; tu, însă, ți-ai făcut nesățios sufletul spre vătămarea oamenilor. Câte-i vede ochiul atâtea pofteşte lacomul. Ochiul nu se va sătura de a vedea (Ecclesiast 1, 8), iar iubitorul de argint de a lua. Iadul n-a spus: Ajunge! (Proverbe 27, 20), nici lacomul n-a spus vreodată: Ajunge!”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Omilia a VI-a la cuvintele Evangheliei după Luca: „Strica-voi jitnițele mele şi mai mari le voi zidi” şi despre lăcomie, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 119

„De multe ori dăm copiilor lacomi să mănânce cât vor din mâncărurile ce le plac, pentru ca, prin mâncatul peste sațiu, să-i dezgustăm de ele. Cu lacomul nu putem face aşa; lacomul, cu cât se îndoapă mai mult, cu atât doreşte mai mult. De-ar curge în valuri bogăția, spune Scriptura, nu vă lipiți inima de ea. (Psalmi 61, 10)”