Lauda adusă lui Dumnezeu

Sfântul Vasile cel Mare, Cuvânt as­cetic (II), Cap. IV, în Părinți și Scri­i­tori Bisericești (1989), vol. 18, p. 202

„Toată viața noastră să fie timp de rugăciune. Dar mai ales, fiindcă trebuie să destindem intensitatea psalmodierii și a îngenuncherilor cu intervale de repaos, să urmăm orele de rugăciuni care au fost rânduite de cei sfinți. Astfel spune marele David: La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale (Psalmi 118, 62). Pe David, găsim că-l urmau și Pavel și Sila, când, la miezul nopții, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu în cântări, în temniță (Fapte 16, 25). La fel spune același profet: Seara și dimineața și la amiază (Psalmi 54, 19). Dar și coborârea Sfântului Duh s-a făcut la al treilea ceas din zi, precum cunoaștem din Faptele Apostolilor, când fariseii au luat în derâdere pe ucenici pentru vorbirea diferită în limbi, iar Petru a spus atunci că nu sunt beți cei care vorbesc limbi (diferite), pentru că este abia al treilea ceas din zi (Fapte 2, 15). Iar ceasul al nouălea ne reamintește de patima Domnului, care a avut loc pentru însăși viața noastră. Dar fiindcă David spune: De șapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecățile dreptății Tale (Psalmi 118, 164), dar timpii arătați de rugăciune nu completează numărul de șapte pentru rugăciuni; de aceea trebuie să despărțim rugăciunea de amiază; o parte a ei să fie înainte de masă și a doua după masă, așa încât și noi să lăudăm pe Dumnezeu pe toată durata zilei.”

Origen, Contra lui Celsus, Cartea a VIII-a, Cap. VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 9, p. 509

„Atunci când nu vrem să cinstim pe altcineva decât pe Dumnezeu, prin mijlocirea Cuvântului și a Adevărului Său, noi, creștinii, nu facem acest lucru pentru că ne-am teme că în felul acesta supărăm și păgubim pe Dumnezeu, așa cum se supără omul când vede că slujitorul său vrea să intre în slujba altuia, ci facem acest lucru cu gândul de a nu ne păgubi pe noi înșine, lipsindu-ne astfel de dreptul la moștenirea lui Dumnezeu.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)