Lepădarea de Hristos - un păcat greu

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VI, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 85-86

„De cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, spune Hristos, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu (Matei 10, 33). Chiar dacă lepădarea de Hristos este fără voia noastră, totuși nu scăpăm de pedeapsă, ci vom da socoteală și de ea. Vom da socoteală și de cele pe care le știm și de cele pe care nu le știm. Nu mă știu vinovat cu nimic, spune Pavel, dar nu cu aceasta m-am îndreptățit (I Corinteni 4, 4). Vom da socoteală de cele făcute cu știință și de cele făcute cu ne­ști­ință. Le mărturisesc lor, spune Pavel, că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu cu știință (Romani 10, 2); totuși aceasta nu le e de ajuns pentru apărarea lor. Scriindu-le corintenilor, le spune: Dar mă tem ca nu cumva, precum șarpele a amăgit pe Eva cu vicleșugul său, tot așa să abată gândurile voastre de la curăția cea întru Hristos (II Corinteni 11, 3).”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXVI, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 339

„Că spune Scriptura: Cei tari cumplit se vor certa (Înțelepciunea lui Solomon 6, 6); și: Cel care a știut voia stăpânului său și n-a făcut-o se va bate mult (Luca 12, 47). Deci cu cât cunoști mai mult, cu atât ești mai mult pedepsit. De aceea preotul care face același păcat ca și mireanul nu primește pedeapsa mireanului, ci o pedeapsă mult mai grea.”

Origen, Din omiliile Evangheliei de la Luca, Omilia a XXVI-a, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, pp. 118-119

„Dacă, însă, cineva se leapădă de El - Doamne ferește! - unul ca acela știe bine că lepădarea de Hristos nu se face evidentă tocmai în momentul tăgăduirii, ci poartă în sine semințe și rădăcini de tăgăduire mai vechi, că ce era în el ascuns acum s-a dat pe față și a ieșit la lumină.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre iubirea față de săraci și despre facerea de bine, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 454

„Dar oricât ar fi de scurtă și de trecătoare, viața noastră nu este fără răspundere! Or, primejdia cea mai mare care ne așteaptă în fiecare clipă constă tocmai în faptul că suntem datori să dăm socoteală înaintea nemitarnicului scaun de judecată nu numai de faptele noastre, ci chiar și de cuvintele pe care le rostim.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)