Lipsa privegherii duce la dezbinare

Sfântul Clement Romanul, Epistola către Corinteni (I), Cap. I-III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 46-48

„Din pricina neașteptatelor nenorociri și necazuri, care au venit unele după altele peste noi, socotim, iubiților, că ne-am întors târziu spre lucrurile asupra cărora vă certați, anume despre răscoala necurată și nelegiuită, străină și nemaiauzită între aleșii lui Dumnezeu, pe care câteva persoane o­braznice și îndrăznețe au dus-o până la atâta nebunie, încât a ajuns să fie hulit mult numele vostru cel cinstit, vestit și iubit de toți oamenii.

Cine dintre cei care au trecut pe la voi n-a lăudat virtutea și credința voastră tare? Cine n-a admirat evlavia voastră în Hristos, înțeleaptă și plină de bunătate? Cine n-a propovăduit chipul de mare cuviință al iubirii voastre de străini? Cine n-a fericit cunoștința voastră desăvârșită și sigură? Făceați totul fără să vă uitați la fața omului; umblați în poruncile lui Dumnezeu, supunându-vă conducătorilor voștri și dând cinstea cuvenită preoților voștri; celor tineri le dădeați sfatul să trăiască cumpătat și curat; femeilor le porunceați să săvârșească totul cu conștiința nepătată, curată și sfântă, iubindu-și după cuviință bărbații lor; (...) păstrându-se curate la suflet și la trup.

Vă smereați cu toții, fără să vă mândriți; doreați mai mult să vă supuneți decât să comandați; doreați mai mult să dați decât să primiți; vă erau îndestulătoare mijloacele de trai cele date vouă de Hristos și căutați cu luare aminte la ele; primeați cu râvnă în inimile voastre cuvintele lui Hristos, iar patimile Lui erau înaintea ochilor voștri. Trăind așa, pace adâncă și minunată vi se dădea tuturora și dor nesăturat pentru facerea de bine, iar revărsarea Duhului Sfânt (Romani 5, 5) era deplină peste voi toți. (...) Vă străduiați, zi și noapte, pentru toți frații, ca datorită milei și conștiinței voastre numărul aleșilor Lui să se mântuiască. Erați sinceri, neprihăniți și fără dușmănie unul față de altul. Vă erau urâte orice răscoală și orice dezbinare. Plângeați pentru păcatele semenilor voștri și socoteați ca ale voastre slăbiciunile lor. Nu vă părea rău de binele pe care îl făceați și erați gata pentru orice lucru bun (II Timotei 2, 21).

(...) Toată slava și belșugul vi s-au dat vouă, dar s-a împlinit ceea ce este scris: Cel iubit a mâncat și a băut, s-a îngroșat și s-a îngrășat și a dat cu piciorul (Deuteronom 32, 15). De aici gelozie și invidie, ceartă și răscoală, prigoană și neorânduială, război și robie. Și așa, s-au răsculat cei necinstiți împotriva celor cinstiți (Isaia 3, 4), cei fără slavă împotriva celor cu slavă, cei neînțelepți împotriva celor înțelepți, cei tineri împotriva celor bătrâni. De aceea s-au depărtat dreptatea (Isaia 59, 14) și pacea; fiecare a părăsit frica de Dumnezeu și i s-a slăbit vederea credinței; nu mai umblă în poruncile cele legiuite de Dumnezeu (Levitic 18, 3), nici nu mai viețuiește în Hristos potrivit îndatoririlor sale, ci fiecare merge după poftele inimii sale rele.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)