Noi minuni ale doctorului fără de arginți din Crimeea

Sfinții sunt Hristos prelungit în veacuri, spunea cu ani în urmă Sfântul Iustin Popovici. Ei nu fac minuni cu pu­terile lor proprii, ci Însuși Dumnezeu se preaslăvește în faptele minu­nate întâmplate la moaștele lor sau ca urmare a rugăciunii către ei.
Astfel, tămăduirea Lui se prelungește prin ei chiar și până astăzi, ei fiind crinii înfloriți ai pustiei contem­poraneității noastre profund împătimite și secularizate. Una dintre verigile acestui lanț sfânt este Sfântul Luca al Crimeei, mare martir și mărturisitor ortodox, geniu providențial al Bisericii și medicinei vremii sale, unul dintre cele mai recente daruri făcute de Dumnezeu fiilor Lui de azi.

Una dintre mărturisirile personale legate de cele mai recente minuni ale acestui mare sfânt provine de la o elevă din Grecia, cititoare a publicației diakonima.gr, iar scrisoarea ei a fost publicată online pe același site, în 12 martie 2016:
Salutare! Sunt o fată de 19 ani și aș dori să vă povestesc ce se petrece cu Sfântul Luca, Doctorul Crimeei, pentru a afla despre aceasta cât mai mulți oameni. Anul acesta am avut examenele naționale și chiar în perioada examenului mi s-a ivit din păcate o problemă la gât, mai precis la ganglionii limfatici. Ne-am dus la un medic, însă mi-a dat din păcate un antibiotic greșit, încât am ajuns să nu mai pot sta în picioare din cauza durerii de stomac. Durerea creștea în fiecare zi..., până când bunica mea mi-a adus o iconiță cu Sfântul Luca. Nu îl cunoșteam pe Sfântul Luca și de aceea am citit toată viața lui. A doua zi, durerea ajunsese la cote extreme, până când am început să mă rog sfântului și să pun iconița în locul în care mă durea. La scurt timp după aceea, m-am ridicat și am putut să stau în picioare fără nici o problemă, după o săptămână întreagă de durere. Doar după câteva zile, am vizitat Mănăstirea Panaghia Dobra din Veria, unde se găsesc moaște ale sfântului. Apoi, totul a mers bine, ganglionii limfatici s-au retras și am trecut cu bine examenele mele naționale. Acum câteva zile însă, am simțit o jenă în locul în care erau ganglionii limfatici și m-am neliniștit. Se făcuse seară și eram întinsă; l-am rugat pe sfântul să nu se întâmple același episod ca atunci, și să nu o facă neapărat pentru mine, cât pentru mama mea, căci n-aș fi putut să o mai văd așa de speriată ca atunci pentru mine.

Chiar în clipa aceea, am simțit o atingere ușoară, dinăuntrul meu, chiar în locul care mă durea, iar durerea s-a diminuat în câteva secunde. Știam și simțeam că a fost sfântul!
Apoi, după câteva zile, tatăl meu s-a îmbolnăvit ușor; era însă prima dată când îl vedeam să nu poată merge din cauza amețelilor. Înainte să adorm, am izbucnit în lacrimi în camera mea, rugându-l din nou pe sfântul, ca să aud apoi, în dimineața următoare, că tatăl meu este chiar un pic mai bine. Chiar așa s-a și întâmplat, m-am trezit repede, cu gândul să-l întreb cum se simte și l-am auzit chiar pe el spunând-mi zâmbind: „Mă simt mai bine”.
Vă doresc ca acest sfânt să vă ajute și pe voi, așa cum ne-a ajutat mie și familiei mele, și cu siguranță altor mii de oameni.

Vindecarea minunată a unui polițist

Istorisirea unei alte minuni recente, preluată din lucrarea arhimandritului Dionisie Anthopoulos, „Povestește ce ți-a făcut ție sfântul...” (Editura Mănăstirii Panaghia Dobra, Atena, 2010, 304 p.), a fost publicată pe site-ul grecesc newsbomb.gr, în 6 septembrie 2016:
Domnul Gheorghe A., din Salonic, polițist de profesie, s-a îmbolnăvit de cancer la cap. Tumoarea malignă îi provoca dureri mari, și cei care cunosc despre ce este vorba știu că tumoarea localizată în cap provoacă dureri mai mult decât îngrozitoare, tulburări psihologice, precum și un comportament haotic în cele mai multe cazuri. Așadar, nu este greu să înțelegem în ce situație ajunsese domnul Gheorghe.

Sfintele moaște ale Sfântului Luca Doctorul se află adăpostite în sfânta Mănăstire Panaghia Dobra, Veria. Analizele deja sumbre trebuiau să înceapă și să continue în stadiile următoare. Atunci însă, ca urmare a îndemnurilor mătușii sale, sora Teodora, s-a hotărât să viziteze cu întreaga familie sfânta Mănăstire Panaghia Dobra din Veria, pentru a se închina la moaștele Sfântului Luca și a-i cere ajutorul. La mănăstire i-a așteptat starețul, care cunoștea familia A. încă din timpul anilor slujirii sale preoțești la Salonic. Cu toții împreună au cântat Paraclisul Sfântului Luca Doctorul, iar după ce s-au închinat la sfintele moaște, i-au dat și puțin din untdelemnul candelei sfântului. Cu multă durere și credință s-au rugat cu toții dragului sfânt doctor și au plecat cu nădejdea ajutorului său. Această credință și punerea încrederii în Dumnezeu au fost ceea ce aștepta harul tămăduitor al sfântului pentru „a se activa” și a oferi vindecarea încercatului bolnav și a familiei sale.

Când s-au întors în Salonic pentru a continua analizele privind evoluția cancerului, s-a constatat, spre surprinderea tuturor, dispariția totală a tumorii. Sfântul oferise încă o dată bucuria și zâmbetul unui om suferind, la fel cum făcuse și în timpul vieții cu toți acei fericiți bolnavi care s-au învrednicit să primească din mâinile lui vindecătoare îngrijire și tămăduire.

Micuțul Ilie și tămăduirea neputinței lui

Mărturia unei alte minuni a Sfântului Luca Doctorul a apărut în presa digitală pe pronews.gr, în 23 iulie 2016: Micuțul Ilie a fost diagnosticat că suferă de leucemie. Părintele Sosipatru, unchiul micuțului băiat, se afla deja de mai multe luni lângă nepotul său, într-un spital din Atena, avându-l alături pe coslujitorul său, părintele Grigorie. Starea sănătății pruncului a fost luni de-a rândul critică, iar medicii nu le dădeau prea multe speranțe celor din familie. Părintele Sosipatru și cei din familia lui și-au pus toată nădejdea lor în Sfântul Luca Doctorul. Cântau în fiecare zi paraclisul sfântului, în speranța unei minuni.

Credința că până la urmă Sfântul Luca va interveni încă o dată în mod miraculos și-a dovedit eficacitatea, iar sfântul a arătat în mod minunat că este prezent și că o să-l tămăduiască pe micuțul Ilie.

Minunatul eveniment ne-a fost povestit de părintele Sosipatru: „Micuțul Ilie era bolnav de câteva luni, iar medicii l-au diagnosticat cu leucemie. Eu, împreună cu părintele Grigorie, făceam cu schimbul la spitalul unde se afla. În ajunul adormirii Sfântului Luca, adică în 10 iunie, părintele Grigorie a plecat seara târziu din spital pentru a se odihni, lăsându-mă pe mine în postul lui... După ce m-am așezat lângă micuțul Ilie, privindu-l, am început pentru încă o seară să mă rog Sfântului Luca.
- Sfinte Luca, tămăduiește-l pe robul tău Ilie... Sfinte Luca, tămăduiește-l pe robul tău Ilie... Sfinte Luca, tămăduiește-l pe robul tău Ilie...

Nu am terminat bine să-mi închei rugăciunea și mi-a sunat telefonul... Era părintele Grigorie, care, cu o voce înspăimântată, emoționată, tremurândă și în același timp veselă, îmi spune:
- Părinte Sosipatru..., Sfântul Luca a mai făcut o minune!

Ce se întâmplase? După ce a plecat din spital, părintele Grigorie a luat un taxi ca să ajungă acasă... Cu puțin înainte de a ajunge la destinație, taximetristul necunoscut l-a întrebat:
- Părinte, toate bune?

Părintele Grigorie răspunde mecanic:
- Toate bune...
Taximetristul, insistând, l-a întrebat din nou:
- Părinte, toate bune?
Părintele Grigorie, nedorind să continue conversația cu necunoscutul șofer de taxi și crezând că din obișnuință pune această întrebare, mai ales că l-a văzut îngrijorat, a răspuns din nou tăios:
- Toate bune...
Atunci, taximetristul îi spune:

- Părinte Grigorie, acest copil de care vă îngrijiți și care nu este al dumneavoastră o să se facă bine.

Buimăcit pentru o clipă, părintele Grigorie îi răspunde acestui necunoscut întrebându-l:
- De unde știți despre copil, despre mine și despre toate acestea?
Iar taximetristul îi răspunde:
- Părinte, nu întreba prea multe... Aceasta să știți, că acest copil de care vă îngrijiți și care nu este al dumneavoastră o să se facă bine.

La aceste cuvinte, taxiul s-a oprit, iar părintele Grigorie, de-a dreptul șocat, i-a dat contravaloarea călătoriei necunoscutului care știa totul. Taximetristul luă banii, dădu restul și dispăru.

Nu știu dacă acest taximetrist a fost Sfântul Luca sau dacă sfântul a vorbit prin intermediul acestui om; ceea ce știu însă este că micuțul Ilie, din acea seară, de la acea oră, a început să fie din ce în ce mai bine... Sfântul Luca Doctorul l-a tămăduit.”
Micuțul Ilie este încă o minune vie de-a Sfântului Luca, Arhiepiscopul Simferopolului, Doctorul și Tămăduitorul care atinge și cutremură orice inimă. (Traducere și adaptare din neogreacă de Ionuț Aurelian Marinescu)