Pacea lui Hristos

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 907

„Pace vă las, zice, vouă, pacea Mea o dau vouă. V-am spus, zice, de multe ori că nu vă voi lăsa orfani, nici nu veți rămâne singuri pe pământ, lipsiți și goliți de Cel ce vă ajută, căci voi fi iarăși cu voi și, deși absent cu trupul, vă voi înconjura cu lucrarea Mea binevoitoare ca Dumnezeu. Vă voi ridica mai presus de orice tulburare și nimeni nu va birui buna voastră cutezanță. Toată frica va slăbi și teama se va depărta de la voi. Căci va răsări în voi o putere dumnezeiască, ce va aduce pace minții și seninătate inimii, ridicându-vă la descoperirea celor mai presus de mintea omenească. Iar acum vă dau vouă pace nu în mod simplu, ci pacea Mea. Iar aceasta nu era altceva decât a le spune limpede: Vă voi dărui Duhul meu și voi fi Eu Însumi cu cei ce-L vor primi pe El. Că pacea lui Hristos este Duhul Lui nu e nevoie de multe cuvinte pentru a explica și dovedi.”

Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, cap. X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 116

„Dacă ne vom strădui să facem bine, pacea ne va urma. Aceasta e pricina că nu poți găsi pacea la oamenii cuprinși de temeri omenești, care aleg mai degrabă desfătarea de aici decât făgăduința viitoare. Ei nu știu cât chin are desfătarea de aici și ce fericire are desfătarea viitoare.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)