Postul lăuntric

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia VIII, V-VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 104-105

„Toată grija noastră să ne fie pentru mântuirea sufletului, cum am putea înfrâna săltările trupului, ca să postim cu adevărat, adică să ne oprim de la rele. Acesta este postul. Că pentru aceasta ne oprim de la bucate, ca să înfrânăm tăria trupului, să facem calul ușor de strunit. Se cuvine ca acela care postește mai înainte de toate să-și înfrâneze mânia, să fie învățat să fie bun și blând, să aibă inima zdrobită, să smulgă din minte gândurile poftelor celor rele, să aibă înaintea ochilor ochiul cel neadormit al lui Dumnezeu și scaunul cel drept de judecată; să fie mai presus de bani, să fie darnic atunci când face milostenie și să izgonească din sufletul său orice răutate față de semenul său. Acesta e adevăratul post, după cum spune și Isaia, vorbind din partea lui Dumnezeu: Nu acest post am ales Eu, zice Domnul; de ți-ai îndoi ca un cerc grumazul tău, de ai așterne sub tine sac și cenușă, nici așa nu veți chema post primit, zice Domnul (Isaia 58, 5).
- Dar spune-mi, care post?
- Dezleagă învoielile cele făcute cu sila (Isaia, 58, 6), frânge cu cel flămând pâinea ta, adu în casa ta pe săracul fără adăpost (Isaia, 58, 7). Și dacă vei face asta, spune mai departe Dumnezeu, atunci va ieși dimineața lumina ta și sănătatea ta va înflori (Isaia, 58, 8). Ai văzut, iubite, care este adevăratul post? Așa să postim și să nu gândim fără rost ca foarte mulți, care mărginesc postul la atâta numai că stau nemâncați până seara. Nu ni se cere atâta nouă, ci ca împreună cu oprirea de la mâncăruri să ne oprim și de la faptele care ne vatămă și să ne dăm multă sârguință pentru săvârșirea faptelor celor duhovnicești. Cel care postește trebuie să fie smerit, liniștit, blând, disprețuitor al slavei vieții de aici. Cum a disprețuit trupul, așa se cuvine să dispre­țuiască și slava deșartă și să se uite numai la Acela Care cercetează inimile și rărunchii (Psalmi 7, 10); să se roage cu toată sârguința, să se mărturisească lui Dumnezeu și să se ajute după putere prin facerea de milostenii.”