Prima poruncă

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XIII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 153

„După ce dumnezeiasca Scriptură ne-a învățat că, la porunca Stăpânului, pământul a dat tot felul de pomi, frumoși la vedere și buni la mâncare, a spus: Și pomul vieții în mijlocul raiului și pomul cunoștinței binelui și răului. Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Creator ce era, cu­noștea mai dinainte vătămarea ce avea să i se nască omului în scurgerea vremii din pricina tihnei lui în rai. De aceea a pus în mijlocul raiului și pomul vieții, și pomul cunoștinței binelui și răului, pentru că Dumnezeu avea, nu după multă vreme, să-i poruncească să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Scopul acestei opreliști a fost ca omul să poată ști că prin harul și iubirea de oameni a lui Dumnezeu are atâta fericire și că Dumnezeu este Stăpân și Creator și al firii lui, și al tuturor celor văzute.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XIV, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 160-161

„Și l-a sfătuit, spune Scriptura, Domnul Dumnezeu pe Adam zicând: Din tot pomul din rai să mănânci, dar din pomul cunoș­tinței binelui și răului să nu mâncați din el, că în ziua în care veți mânca din el, cu moarte veți muri. Aproape că îi spune: «Îți cer, oare, un lucru greu și împovărător? Nu! Îți îngădui să mănânci din toți pomii; numai de acesta te sfătuiesc să nu te atingi! Îți hotărăsc, însă, și o mare pedeapsă, ca, înțelepțit de frică, să păzești sfatul ce ți-am dat». A făcut la fel ca un stăpân darnic, care încredințează cuiva o casă mare; dar, pentru ca să-i rămână întreagă stăpânirea asupra casei, cere să i se dea un mic venit. Tot așa și Stăpânul nostru Cel iubitor de oameni i-a îngăduit lui Adam să se bucure de toți pomii din rai, dar l-a sfătuit să nu se atingă de unul singur, ca să poată ști omul că are un stăpân de Care se cuvine să asculte și să se plece poruncilor Lui.

Cine ar putea admira după vrednicie dărnicia Stăpânului obștesc al tuturora? De câte binefaceri nu l-a învrednicit pe Adam fără să fi făcut încă ceva! Nu i-a îngăduit să mănânce numai din jumătate din pomii raiului, nici nu i-a poruncit să nu se atingă de cei mai mulți din ei și să se desfăteze cu restul, ci a voit ca Adam să mănânce din toți pomii din rai afară de unul, din care l-a sfătuit să nu mănânce. Dumnezeu a arătat cu fapta că n-a făcut asta pentru altă pricină, ci numai pentru ca omul să poată ști cine i-a făcut binefaceri atât de mari.

Pe lângă celelalte, uită-te, și cu acest prilej, la bunătatea lui Dumnezeu! Cu câtă cinste a acoperit pe femeia pe care avea s-o facă din Adam! Nu fusese încă adusă pe lume femeia și Dumnezeu poruncește, ca și cum ar vorbi amândurora: Să nu mân­cați din el și: În ziua în care veți mânca din el, cu moarte veți muri. A arătat chiar dintru început că bărbatul și femeia una sunt, așa precum zice și Pavel: Bărbatul este cap femeii (Efeseni 5, 23). Dumnezeu vorbește, deci, ca la doi, pentru ca mai târziu, după ce o va fi făcut pe femeie din el, bărbatul să aibă pricină a-i face și ei cunoscută porunca lui Dumnezeu.”