Propovăduirea Cuvântului

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea Întâi, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 16

„Sfinții Evangheliști având o exactitate minunată în scrisul lor (Căci nu vorbesc ei, ci Duhul Tatălui vorbește în ei), după cuvântul Mântuitorului (Matei 10, 20), cel ce privește la înțelesurile mai presus de fire și tinde la ascuțimea înțelegerii și la adaosul neîncetat și neîntrerupt de gânduri noi ar putea spune cu dreptate că scrierea lui Ioan e dincolo de orice minune. Căci Evangheliștii se completează unul pe altul în tâlcuirea dogmelor dumnezeiești și urmăresc unul și același scop, pornind din părți deosebite. Din cuvintele lor rezultă o unică țesătură. Mie mi se pare că se aseamănă cu unii cărora li se porun­cește să înainteze spre a­ceeași cetate, fără să meargă pe una și aceeași cale. Ceilalți Evan­gheliști pot fi văzuți vorbind cu multă exactitate despre șirul îna­intașilor (genealogia) după trup ai Mântuitorului nostru și coborând pe rând de la Avraam până la Iosif, sau urcând de la Iosif la Avraam. Dar pe fericitul Ioan îl vedem nepreocupat mult de acestea, ci folosindu-se de mișcarea fierbinte și înfocată a minții în voința de-a înțelege cele mai presus de mintea omenească și în îndrăzneala de-a explica nașterea negrăită a lui Dumnezeu-Cuvântul. Căci știa că slava Domnului acoperă cuvântul și mărimea dumnezeiască e mai mare decât toată înțelegerea și grăirea noastră, și cele proprii firii dumnezeiești sunt greu de exprimat și foarte anevoios de lămurit. Dar fiindcă era de trebuință să se măsoare cerul cu palma și să se îngăduie măsurilor omenești să cuprindă cele tuturor neajunse și greu de povestit, ca să nu abată pe drumul altor învățături pe cei mai simpli, ca nici un alt glas al sfinților, care au fost văzători și slujitori ai Cuvântului, respingând relele învățături, Ioan se ridică cu pătrundere la ceea ce e mai important din dogmele dumnezeiești, spunând: La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu.”

(Pr. Narcis Stupcanu)