Semnul ucenicilor Mântuitorului Hristos

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Noua, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 822-823

„Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unul pentru altul (Ioan 13, 35) Semnul sigur și neîndoielnic, zice, al faptului de-a fi învățat de la Mine va fi să fie înscrisă în cugetele voastre obișnuința de-a vă grăbi să mergeți, pe cât e cu pu­tință firii voastre și măsurilor umanului, pe urmele viețuirii Mele, adică de-a avea legătura nedes­părțită a iubirii întreolaltă și de-a vă însuși, potrivit rațiunii acestei iubiri, frumusețea neasemănată a mângâierii reciproce. Căci aceasta va întipări în voi în mod exact slava învățătorului vostru. Dar socotesc că cineva va întreba, față de aceasta: De ce iubirea este un semn al ucenicilor lui Hristos și modelul tuturor virtuților ce s-au arătat în El, nefiind dobândită prin străduință, dar nici prin rațiune și atenție, ci izvorâtă din firea Lui proprie? Cele ce sunt proprii firii dumnezeiești, precum cele ce sunt mai presus de orice minune, aparțin în mod propriu și cu adevărat ei. De fapt, vom spune și noi cu toată dreptatea, continuând cuvântul despre acestea: sunt rod al ființei supreme cele ce-i aparțin în mod special și îi sunt proprii. Dar cel experimentat poate vedea că tot felul de virtuți aduc o completare a iubirii și tot ce apare cuiva ca bine dobândit are o legătură cu ea și tinde spre ea.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)