Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău - povățuitoarea spre Hristos

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica

Data: 04 Mai 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 278

„Spun bătrânii din jurul Ceahlăului că fericita Mavra mergea totdeauna pe cale, pe potecile muntelui și chiar prin sate, cu o căprioară după ea.

Văzând călugărițele de la Ceahlău nevoința Cuvioasei Mavra, s-au adunat mai multe suflete lângă bordeiul ei și au rugat-o să le fie povățuitoare spre Hristos și mamă duhovnicească. Și erau toate un suflet și un cuget. Nevoința lor era aceasta: neîncetată rugăciune în dragoste și smerenie, desăvârșită ascultare în bucuria Duhului Sfânt, mâncare o dată pe zi, seara; îndelungată priveghere de noapte și citirea Psaltirii și a altor cărți sfinte.

De la Schitul lui Silvestru, Cuvioasa Mavra s-a retras la și mai aspră nevoință, într-o poiană sub vârful Ceahlăului, numită Ponoare. Aici era singură cu Dumnezeu. Numai iubita ei căprioară, ca o ucenică vrednică ce-i era, o însoțea, iar mâna Domnului o acoperea de tot răul. Și se nevoia fericita, ca o adevărată mireasă a lui Hristos, pe muntele Ceahlău, răbdând cu tărie frigul iute, vânturile și zăpezile mari, ca și focul ispitelor de tot felul, căci aici se lupta față în față cu diavolul, cu gândurile și cu neputințele firii. Iar ucenicele ei, căutând-o peste tot, au aflat-o pe munte și s-au adunat una câte una în jurul Cuvioasei Mavra. Apoi, rugându-se și plângând împreună, cu ajutorul credincioșilor de prin sate, au făcut în poiană mai multe chilii pustnicești și o mică biserică de lemn cu hramul Taborului: Schimbarea la Față. De la ele, această poiană se numește până astăzi Poiana Maicilor.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)

Citeşte mai multe despre: Sfânta Mavra de pe Ceahlău