Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Sfânta Scriptură în duhul Părinţilor

Sfânta Scriptură în duhul Părinţilor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Un articol de: Pr. Roger Coresciuc - 06 Noi, 2010

Omilia a 16-a a Sfântului Grigorie Palama ne oferă un exemplu de interpretare a textului biblic. Voi descrie mai jos, prin câteva exemple, modalitatea în care Sfântul Grigorie face recurs aproape permanent la autoritatea scriitorului biblic, fie el din Vechiul sau din Noul Testament, după caz. Voi reda în caractere îngroşate trimiterile repetate la autorul biblic, pentru a vedea cum, în câteva pagini, Sfântul Grigorie se raportează de zeci de ori la cuvintele Scripturii.

Pavel scrie: "Toţi câţi în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat. Deci ne-am îngropat cu El în moarte prin botez" (Rom. 6, 3-4). Acesta este începutul înnoirii noastre, căci Hristos, prin Crucea Lui, a rupt zapisul păcatelor noastre şi a ridicat vinovăţia celor ce, prin botez, s-au îngropat împreună cu El". Sfântul Grigorie continuă să explice acest pasaj: "Ascultă acum şi partea cea de la mijloc, după acest început, căci spune Apostolul: "căci precum Hristos S-a născut din morţi, spre slava Tatălui, aşa şi noi să petrecem întru înnoirea vieţii". Şi Pavel adaugă şi desăvârşirea acestei înnoiri, arătând că "dacă am fost altoiţi pe El, prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi învierii Lui". În continuare, Apostolul arată şi mai limpede începutul şi sfârşitul înnoirii şi înfierii noastre zicând: "Ci şi noi care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea" (Rom. 8, 23). Numeşte "pârga Duhului" sfinţirea şi harul, pe care le primim la dumnezeiescul Botez, izbăvindu-ne noi de păcate şi înnoindu-ne şi îndreptându-ne în darul harului lui Hristos, ceea ce este început al bunurilor viitoare".

Înnoirea şi îndreptarea

Înnoirea şi îndreptarea sunt teme întâlnite în toată teologia palamită. Cert este faptul că aceste teme au întotdeauna ca punct de plecare premise biblice, dezvoltate patristic. Omul, eliberat de păcat, este capabil să înceapă o viaţă nouă, ca un om nou. Această viaţă nouă este însă doar arvună a veşniciei. Sfântul Grigorie Palama îşi continuă exegeza: "Spunând însă "aşteptăm înfierea", nu pomeneşte de înfierea pe care o căpătăm la botez, ci vorbeşte de înfierea cea viitoare, şi desăvârşită, şi neclintită, adăugând: "Răscumpărarea trupului nostru" (Romani, 8, 23), adică izbăvirea de toată patima şi stricăciunea, căci din înfierea cea de acum poate să se clatine şi să cadă, dar cea care vine prin învierea morţilor este cu adevărat temeinică şi desăvârşită". Înnoirea de care vorbeşte Apostolul Pavel este posibilă prin participarea la viaţa Bisericii. Comentând textul de la Filipeni, 3, 20, "aşteptăm Mântuitor, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre, ca să fie asemenea trupului slavei Sale", Sfântul Grigorie Palama realizează o adevărată radiografie paulină a subiectului înnoirii firii omeneşti prin Întruparea lui Hristos şi prin participarea la viaţa Bisericii: "Aşa precum Hristos a murit în slăbiciunea şi necinstea trupului, dar a înviat întru putere şi slavă dumnezeiască, tot aşa şi cei ce-şi trăiesc viaţa lor după Hristos sunt semănaţi spre moarte, cum iarăşi spune Pavel, întru slăbiciune şi necinste, dar se vor scula întru putere şi slavă (I Corinteni 15, 43), primind un trup slăvit şi înveşnicit, aşa cum a avut Hristos, după înviere, când a devenit "întâiul născut din morţi" (Coloseni 1, 18), şi "începătură a învierii celor adormiţi" (I Corinteni 15, 20)". Această înnoire realizată prin unirea cu Hristos de care vorbeşte Apostolul Pavel este însă o înnoire nedeplină. Sfântul Grigorie Palama avertizase de astfel că orice demers realizat în această viaţă este nedeplin, având caracter provizoriu. Referirea la textul Apostolului Pavel, "acum vedem ca printr-o oglindă, în ghicitură" (I Corinteni, 13, 12), este evidentă. Sfântul Grigorie Palama face trimitere, în aceeaşi omilie şi în acelaşi context, şi la Sfântul Ioan Evanghelistul: "Din această pricină, şi Ioan, ucenicul cel preaiubit al Domnului, cugetând la aceste două înnoiri, cea a sufletului şi cea a trupului, spune: "Acum sunt fii ai lui Dumnezeu" (I Ioan 3, 2), arătând prin aceasta începutul înfierii; dar adaugă îndată: "Şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea aşa cum este". Este vorba aici de desăvârşirea înfierii şi a înnoirii celei după Dumnezeu dăruite nouă prin Hristos. Cu privire la aceasta, se spune şi în Evanghelie că "cei care cred în numele Lui, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1, 12)". Uşurinţa cu care foloseşte textele scripturistice aminteşte în mod evident de stilul omiletic al Sfântului Ioan Gură de Aur. Înnoirea firii umane devine premisă a naşterii din Duh. Sfântul Grigorie Palama face apel din nou la Scriptură: "Unii ca aceştia nu s-au născut din sânge, nici din dorinţă trupească sau bărbătească, cum stă scris (Ioan 1, 13)". Explică mai departe cuvintele apostolului, argumentând cu un text din cartea profetului Isaia: "Dar zicând că noi nu ne-am născut din trup, ci de la Dumnezeu, apostolul lămureşte şi arată naşterea din nou şi înfierea prin dumnezeiescul Botez. ş...ţ Şi spunând apostolul că ne-a dat putere deplină să ne numim fii ai lui Dumnezeu, dar că încă nu suntem, arată prin aceasta că nu avem desăvârşirea înfierii. ş...ţ Însă trupurile cele moarte ale necredincioşilor vor învia, dar nu întru slava cerească ş...ţ, căci Scriptura spune: "Să nu mai fie pe pământ cei fără de lege şi să nu mai vadă slava Celui Preaînalt" (Isaia 26, 10). Iar cei născuţi şi crescuţi după Hristos şi care au ajuns la măsura plinătăţii vârstei lui Hristos, după putinţă, aceia vor dobândi în chip fericit şi strălucirea dumnezeiască, şi, aşa precum este scris, "vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor" (Matei 13, 43)".

... al doilea Hrisostom

Observăm insistenţa cu care Sfântul Grigorie recurge la textul biblic. De asemenea, este de remarcat faptul că nu ezită să citeze integral aceste texte în predică. Face acest lucru din dorinţa de a-şi familiariza ascultătorii cu Sfânta Scriptură. Sfântul Grigorie încearcă să demonstreze pe parcursul întregii opere omiletice că riscul îndepărtării de Scriptură implică riscul îndepărtării de ceea ce Scripturile au anunţat fără încetare: taina şi realitatea Întrupării. Pavel, Ioan, Petru sunt numiţi văzători ai tainelor Duhului, tocmai pentru a justifica acest recurs perpetuu la autorii vetero şi nou testamentari: "Văzătorul negrăitelor taine ale Duhului, marele Pavel, vasul cel ales, scrie în Epistola către Romani...". Iată aşadar cum Sfântul Grigorie Palama ni se dezvăluie ca un al doilea Hrisostom, plin de dragoste pentru cuvântul Scripturii, pe care nu a încetat să-l propovăduiască.

" Apostolul arată şi mai limpede începutul şi sfârşitul înnoirii şi înfierii noastre zicând: "Ci şi noi care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea" (Rom. 8, 23). Numeşte "pârga Duhului" sfinţirea şi harul, pe care le primim la dumnezeiescul Botez, izbăvindu-ne noi de păcate şi înnoindu-ne şi îndreptându-ne în darul harului lui Hristos, ceea ce este început al bunurilor viitoare"

Sf. Grigorie Palama