Sfintele taine şi ierurgii

În Molitfelnicul notat de episcopul Serapion de Thmuis întâlnim una dintre cele mai vechi rugăciuni de sfinţire a Darurilor în cadrul Liturghiei (numirea liturgică a acestui moment este cea de anafora). Totodată, sunt precizate şapte rugăciuni legate de Tainele Botezului şi a Mirungerii, precum şi câteva privind diverse momente importante din viaţa credincioşilor, numite astăzi ierurgii.

Prin aceste elemente conţinute, primul Molitfelnic, notat în secolul al IV-lea, dobândeşte o valoare inestimabilă în privinţa determinării desfăşurării serviciului liturgic în primele veacuri creştine.

Anaforaua euharistică a episcopului Serapion

În primele secole creştine beneficiem de un număr destul de ridicat de anaforale euharistice, care precedă cu mult cele cuprinse în Liturghiile atribuite Sfinţilor Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur. Este necesar să înţelegem că tot conţinutul Liturghiei s-a dezvoltat pe parcursul mai multor veacuri. Modificările în acest sens erau făcute deseori doar pe plan local, deoarece Imperiul Roman era foarte vast, iar regiunile pe care le cuprindea aveau o Tradiţie destul de diversificată. Există exemple în care unii dintre Părinţi (spre exemplu Sfântul Ambrozie cel Mare) au lăsat mai multe anaforale pentru a fi folosite special doar la anumite sărbători sau praznice împărăteşti. În Răsărit, însă, acest obicei a dispărut în cursul secolelor, Ortodoxia păstrând doar cele două anaforale clasice menţionate anterior şi care aparţin Liturghiilor celor mai uzitate în anul bisericesc. Anaforaua notată de episcopul Serapion cuprinde câteva particularităţi. În primul rând, este influenţată în mod cert de unele mai vechi, aflate în uz în perioada respectivă. Una dintre acestea pare a fi anaforaua menţionată în Didahia celor 12 Apostoli, deşi legătura certă nu poate fi stabilită cu uşurinţă. Un alt aspect interesant este că Sfinţitorul Darurilor nu este considerat Sfântul Duh, ci însuşi Mântuitorul. În text se precizează astfel: "Să vină, Dumnezeule al adevărului, Cuvântul Tău cel Sfânt peste pâinea aceasta, ca să se facă pâinea Trup al Cuvântului, şi peste paharul acesta, ca să se facă paharul Sânge al Mântuitorului" (Canonul Ortodoxiei, trad. diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008, p. 872). Oferim spre comparaţie textul din anaforaua Sfântului Ioan Hrisostom: "Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească şi fără sânge şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte. Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău. Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt" (Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, 2000, p. 164). Se observă în mod clar că, în anaforaua egipteană a episcopului Serapion transformarea Darurilor în Trupul şi Sângele Mântuitorului nu este efectuată de Sfântul Duh, ci de Hristos Însuşi. În ambele cazuri, însă, se cere acest lucru de la Tatăl. În continuarea anaforalei mai sunt notate încă trei rugăciuni. Una dintre ele priveşte momentul frângerii, cea de-a doua întindere a mâinilor peste laici după ce s-a împărţit Sfânta Împărtăşanie, iar a treia cuprinde o rugăciune a poporului după împărtăşire. Cu excepţia celei de a doua rugăciuni care a dispărut din uzul liturgic în timp, celelalte două au fost extinse. Prima dintre ele a fost extinsă în cadrul Sfintei Liturghii, iar cea de-a doua inclusiv în afara ei prin rugăciunile de mulţumire după primirea Împărtăşaniei, rostite de regulă individual după încheierea serviciului liturgic.

Tainele Botezului şi Mirungerii

După Euharistie, cele mai multe rugăciuni precizate în Molitfelnic se referă la Tainele Botezului şi Mirungerii. Astfel, nu mai puţin de şapte texte fac referire la aceste momente de iniţiere pentru fiecare persoană chemată să devină creştină. Momentele principale ale Botezului sunt incluse aici. Mai întâi există o rugăciune pentru sfinţirea apei, iar apoi una pentru primirea celui care doreşte Botezul. Este menţionată şi o rugăciune după efectuarea lepădării de satana în care se cere întărirea în credinţă a viitorului creştin şi care începe astfel: "Doamne Atoateţiitorule, pecetluieşte consimţământul robului Tău acesta făcut de el acum înaintea Ta şi păzeşte-i neschimbate caracterul şi purtarea, ca să nu mai slujească celor rele, ci să se închine Ţie, Dumnezeul adevărului" (Canonul Ortodoxiei, p.874). Există, de asemenea, mărturia unei ungeri prebaptismale, deşi textul nu susţine neapărat această interpretare. Este, însă, greu de crezut că episcopul egiptean ar fi notat două rugăciuni pentru acelaşi moment. În acest sens există şi o rugăciune specială care era rostită exact între ungerea prebaptismală şi momentul Botezului. Acesta este textul ei: "Binefăcătorule iubitor de oameni, Mântuitorul tuturor celor ce

s-au întors la Tine, milostiv fii robului Tău. Călăuzeşte-l spre naşterea din nou cu dreapta Ta. Cuvântul Tău Unul-Născut să-l călăuzească la baia aceasta. Cinstită să fie naşterea lui din nou; să nu fie goală de harul Tău. Să stea de faţă împreună Cuvântul Tău sfânt; să stea de faţă împreună Duhul Tău Sfânt alungând şi izgonind orice ispită. Că prin Unul-Născut al Tău Iisus Hristos Ţie se cuvine slava şi puterea acum şi în toţi vecii vecilor. Amin" (Canonul Ortodoxiei, p.875). Este clar că în slujba Botezului creştin din secolul al IV-lea, ungerea prebaptismală exista şi era separată de Taina Mirungerii. De altfel, există şi o rugăciune folosită în timpul efectuării Mirungerii: "Dumnezeule al puterilor, Ajutorul oricărui suflet care vine la Tine şi ajunge sub mâna Ta puternică, Te chemăm ca prin dumnezeiasca şi negrăita putere a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos să lucreze în această ungere cu mir o lucrare dumnezeiască şi cerească pentru ca cei botezaţi şi unşi cu el prin întipărirea semnului mântuitoarei Cruci a Unuia-Născut, prin cruce fiind răsturnat şi biruit satana şi orice putere potrivnică, să se facă părtaşi ca unii născuţi din nou şi înnoiţi prin baia naşterii din nou (Tit 3:5) şi ai darului Duhului Sfânt şi, asiguraţi prin această pecete, să rămână tari şi nemişcaţi (...) vieţuind în credinţă şi în cunoaşterea adevărului până la sfârşit (...)" (Canonul Ortodoxiei, p. 866).

Ierurgiile din secolul al IV-lea

Nu sunt foarte multe texte cuprinse aici care pot constitui o analiză în acest sens, dar pot fi întâlnite câteva ierurgii principale. Printre acestea pot fi menţionate: un fragment din slujba înmormântării; o rugăciune pentru binecuvântarea prinoaselor şi alte două privitoare mai mult la persoanele bolnave, dar care pot fi incluse foarte uşor în Taina Sfântului Maslu. În mod sigur, rugăciunea pentru aducerea de roade era inclusă în Sfânta Liturghie, ea urmând să apară separat mult mai târziu. Cât despre fragmentul din slujba înmormântării, acesta are un titlu relativ ambiguu: rugăciune pentru cel care a murit şi este purtat afară. Probabil că se referă la scoaterea persoanei decedate din propria casă. Nu ştim dacă în perioada respectivă exista obiceiul ca morţii să fie aduşi mai întâi la biserică şi apoi înmormântaţi. Probabil că această practică era încă la început. Merită citat un fragment foarte frumos menţionat aici: "Odihneşte sufletul lui în loc de verdeaţă, în cămări de odihnă împreună cu Avraam, cu Isaac şi Iacob şi cu toşi sfinţii Tăi; iar trupul acesta învie-l în ziua pe care ai rânduit-o potrivit făgăduinţelor tale nemincinoase, ca să-i dai lui şi moştenirile cele după vrednicia lui în sfintele Tale păşuni, neducându-ţi aminte de greşelile lui, iar ieşirea lui fă-o să fie cu pace şi binecuvântată; tămăduieşte cu duh de mângâiere întristările celor care-l conduc acum (pe ultimul drum) şi nouă tuturor ne dă un sfârşit bun, prin Unul-Născut al Tău Iisus Hristos, prin Care Ţie se cuvine slava şi puterea în vecii vecilor. Amin" (Canonul Ortodoxiei, p.867)

Concluzii

În materialul anterior am discutat existenţa unor rugăciuni pentru Taina Sfântului Maslu, iar în cel actual am discutat textele privitoare la anaforaua euharistică, Tainele Botezului şi Mirungerii precum şi diferitele ierurgii. Prin aceasta am dorit să subliniem importanţa primului Molitfelnic din istoria Bisericii, notat de episcopul Serapion de Thmuis în secolul al IV-lea. Rugăciunile cuprinse aici s-au dovedit pline de înţelesuri duhovniceşti, constituind mai târziu excelente surse pentru dezvoltarea serviciului liturgic. Considerăm că fiecare liturgist, dar şi fiecare credincios care doreşte să citească vechile texte liturgice poate găsi un folos în această colecţie scurtă, dar bogată în sensuri.

Să vină, Dumnezeule al adevărului, Cuvântul Tău cel Sfânt peste pâinea aceasta, ca să se facă pâinea Trup al Cuvântului, şi peste paharul acesta, ca să se facă paharul Sânge al Mântuitorului"

Anaforaua episcopului Serapion

Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească şi fără sânge şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte. Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău. Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt"

Anaforaua Sfântului Ioan Gură de Aur