Slava Fiului și slava Tatălui

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. III, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 196

„Iar Fiu numesc pe Cel ce este din ființa Lui, și nu doar cinstit cu simplul nume de Fiu. Îl știu că este chipul întocmai a ceea ce Îi este propriu Tatălui, încât Fiul e văzut în mod desăvârșit în Tatăl, iar Tatăl înfățișează în El pe Cel ce strălu­cește în mod negrăit din Sine. Tatăl are în Sine pe Fiul, dar este și El în Fiul, datorită identității ființei.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, cuv. VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 40, p. 247

„(...) Se cugetă că e Dumnezeu și Domn al slavei. Căci așa a fost numit de către dumnezeieștile Scripturi. (Iacov 2, 1)
(...) Ermia: Dar care este slava Fiului față de cea a Tatălui?
Sfântul Chiril: Nu este superioară, prietene, dar nici inferioară, ci aceeași. Mai bine zis, precum sunt înțelepciunea și puterea Tatălui, așa este și slava, fiind în chip negrăit strălucirea ființei Celui ce L-a născut și arătând prin Sine firea din care S-a născut. E așa cum raza soarelui și strălucirea luminii ce se răspândește din ființa celui ce le emite sunt ca acela din care vin, cugetat de asemenea extremă și calitate identică cu el.”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, Cartea a VI-a, Cap. XIX, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 850

„(...) Iisus Hristos - ieri și azi și în veci - este același (Evrei 13, 8). În cuvântul ieri a arătat tot timpul trecut, în care, înainte de început, S-a născut din Tatăl. Iar în cuvântul astăzi sunt arătate spațiile acestei vremi, în care din nou S-a născut din Fecioară, a pătimit și a înviat. Iar «în veci» arată toată nemărginirea veșniciei ce va să vie.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)