Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Patristica Taina omului

Taina omului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 20 Apr, 2021

Sfântul Vasile cel Mare, Despre originea omului, Cuvântarea I, 2-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 295-296

„Au fost dedicate nenumărate lucrări și o mare sârguință pentru ceea ce privește trupul și pentru toate cele care țin de noi. Dacă vei urmări medicina, vei descoperi câte ne istorisește despre funcțiile celor ce țin de [trupul] nostru, câte canale tainice a descoperit în alcătuirea noastră lăuntrică, prin mijlocirea disecției: cele păstrate înăuntrul celor ascunse privirii, încordarea întregului trup pentru a răsufla, canalele respirației, vasele de sânge, inhalarea aerului, așezarea în apropierea inimii a unui foc (altar) care încălzește, mișcarea necontenită a răsuflării în jurul inimii. [...] Și încă mii de acestea filosofează [acei învățați], lucruri privitor la care noi nu suntem deloc pricepuți, deoarece nu am dedicat nici un răgaz cercetării acestui domeniu [al cunoașterii] și fiindcă nimeni nu înțelege deloc ceea ce este el însuși. Noi însă suntem mulțumiți să cercetăm mai curând cerul decât pe noi înșine. Așadar, nu disprețui minunea care se află întru tine. Neîndoielnic, ești mic, după cum socotești, însă discursul care urmează îți va dezvălui propria măreție. Pentru aceea și înțeleptul David, cunoscându-se în chip deplin pe sine și cercetându-se cu atenţie, proclamă: «Minunată este cunoașterea Ta [pe care o dobândesc] dintru mine, [din ea] am descoperit cu multă uimire cunoașterea cea despre Tine». Dar de unde dinăuntrul meu? «Cunoașterea Ta (pe care o dobândesc) dintru mine este minunată», pentru că, prin mine, am înțeles arta (cu care am fost plăsmuit), cu câtă înțelepciune a fost alcătuit trupul meu și, plecând de la această smerită capodoperă, am cunoscut măreția Creatorului.

Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră (Facerea 1, 26).

(...) Să facem om. De aici începe să te cunoști! Această expresie nu a mai fost consemnată în scris pentru nici una dintre cele plăsmuite de [Dumnezeu]. Lumina a fost creată, dar porunca a fost simplă, [fiindcă] Dumnezeu a spus: Să se facă lumină! (Facerea 1, 3)? [La fel a fost creat] și cerul și nu a existat nici o sfătuire privitoare la [crearea] cerului. [La fel și pentru] luminători nu a existat nici o sfătuire înainte (de crearea lor). Cât despre mările și oceanele cele fără de margini, au fost și ele aduse la ființă printr-o [simplă] poruncă. Peștii de toate felurile au venit la existență după rostirea unei porunci. În același chip s-a petrecut și cu fiarele sălbatice, cu vitele, cu cele care înoată și cu cele care zboară. A spus și s-a făcut. Dar în clipa de față, când încă nu exista omul, a avut loc o sfătuire privitoare la el. [Dumnezeu] nu a rostit ca și pentru celelalte: Să se facă omul! Recunoaște-ți propria demnitate! Nu a purces la crearea ta prin mijlocirea unei porunci, ci a avut loc în Dumnezeu o sfătuire pentru modul în care urma să fie adusă la viață această ființă demnă de cinste.”

(Pr. Narcis Stupcanu)