„Tatăl este întru Mine”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea Întâi, Cap. 3, Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 39

„Iisus Mântuitorul spune undeva că El este întru Tatăl și Tatăl de asemenea întru El. Dar este vădit oricui că nu se cuvine a cugeta pe Tatăl încăput în Fiul, ca pe un corp în alt corp, sau ca pe un vas în alt vas; sau a-L opune în oarecare mod pe Fiul Tatălui. Acesta se arată în Acela, și Acela, în Acesta, ca într-o identitate neschimbată a ființei și într-o unitate și asemănare prin fire. E ca și când cineva, văzându-și forma proprie și în alt chip, ar zice către unii, admirându-și asemănarea dusă la culme a propriei înfăți­șări: «Eu sunt în această copie, și copia în mine»; sau, în alt mod, ca și când, punându-și dulceața mierii pe limbă, ar zice despre ea: «Eu sunt în miere, și mierea în mine»; sau, iarăși, ca și când căldura provenită natural din foc ar face glasul celui ce o simte să spună: «Eu sunt în foc, și focul în mine». Căci fiecare dintre cele spuse este pentru cugetarea abstractă separabil, dar în fire ele sunt unite, și una se arată din alta într-o mișcare inseparabilă și nedis­tanțată, deși una pare să fie despărțită de cea în care este. Astfel, se realizează o unitate între înțelesurile celor cugetate, căci una apare în alta, dar amândouă sunt aceeași în ființă. Deci dacă, prin identitatea ființei și prin deplina neprefacere a caracterului propriu, Tatăl este în Fiul, cum va încăpea și se va arăta Cel mai mare în Fiul, Care este, după aceia, mai mic? Iar fiindcă Tatăl este întreg în Fiul, Fiul este numaidecât desăvârșit și condiție a caracterului Tatălui cel mare.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)