Trepte spre desăvârșire

Sfântul Macarie Egipteanul, Epistola cea mare, 6-7, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, pp. 48-50

„Care este voia lui Dumnezeu către care Apostolul roagă și îndeamnă pe fiecare a se grăbi? Sau cine sunt cei despre care a vorbit Domnul, fericindu-i: Fericiți cei curați cu inima, căci aceștia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8)? Și iar: Fiți, dar, voi desăvârșiți, după cum Tatăl vostru ceresc desăvârșit este (Matei 5, 48). Se referă la curățirea desăvârșită de păcat, adică deplina izbăvire de patimile de ocară, și la ridicarea până la virtutea cea mai de sus, adică curățirea și sfințirea inimii prin împărtășirea cu Duhul Cel desăvârșit și dumnezeiesc, ce se face întru încre­dințarea sufletului care cu credință și cu dragoste se dă pe sine cu totul lui Dumnezeu. Pe acestea și prin David le grăiește Duhul, arătând scopul ultim al adevărului și învățând ca pe acesta să-l ceară de la Dumnezeu și să creadă [că-l vor dobândi] cei care doresc să se arate fii ai luminii și să se facă moște­nitori ai vieții: Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă rușinez (Psalmul 118, 80). A arătat că rușine și necinste îndură cei care nu au dobândit încă inimă neprihănită de orice pată și întinare. Căci iar zice: Atunci nu mă voi rușina, când voi căuta spre toate poruncile Tale (Psalmul 118, 6). Prin acestea învață Duhul Sfânt că plinirea tuturor poruncilor și îndepărtarea desăvârșită de orice păcat duc la îndrăzneala cea către Dumnezeu. Și iar a zis prorocul, rugându-se: Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele (Psalmul 50, 11). Și cu duh stăpânitor, zice, mă întărește (Psalmul 50, 13), ceea ce arată același scop. Apoi, întrebând: Cine se va sui în muntele Domnului sau cine va sta în locul cel sfânt al Lui (Psalmul 23, 3), arată cine și în ce fel sunt aceștia: Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima (Psalmul 23, 4). Duhul ne-a arătat că, pentru a depărta cu totul de la noi păcatul săvârșit cu fapta, cu cuvântul sau cu gândul, [trebuie] ca prin strădania noastră să ne silim a ne ruga și prin cre­dință să nădăjduim în fiecare zi că vom ajunge la desăvârșita curăție cea de la Dumnezeu. Învățând lămurit cum trebuie să fie sufletele care s-au îndepărtat de nunta trupească și de lanțurile lumii și voiesc să trăiască în feciorie, Apostolul spune: Fecioara se îngrijește de cele ale Domnului, ca să fie sfântă nu numai cu trupul, ci și cu duhul (I Corinteni 7, 34), poruncind ca aceasta să fie lipsită de păcatele cele cu fapta și cu gândul, adică arătate și ascunse, ca o mireasă a lui Hristos care dorește să se unească cu Împăratul ceresc Cel curat și neprihănit. Căci sufletul care dorește să se unească cu El și care voiește să devină un singur duh împreună cu El trebuie să se asemene Aceluia prin frumu­sețea cea neprihănită și neîntinată, potrivit cu cele spuse de către fericitul Ioan: Și tot cel care are această nădejde se curățește pe sine, așa cum Acela curat este (I Ioan 3, 3) Și: Fiți următori ai mei, precum și eu sunt al lui Hristos (I Corinteni 11, 1).” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)