Un adevărat călăuzitor

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 589

„Odată a venit un credincios la (Părintele Vichentie Mălău) și i-a zis:

- Părinte, cutare om mi-a făcut multe necazuri. Nu mai pot răbda. Spune-mi ce să fac?

- Ascultă, mata, dragul meu. Nu te tulbura pe fratele în zadar, că nu el, ci diavolul este de vină. Deci nu rupe legătura dragostei care este mai scumpă decât orice pe lume.

Altădată au venit câțiva călugări la el și i-au zis:

- Părinte Vichentie, spune-ne un cuvânt de folos.

- Părinților, zise bătrânul, de nimic nu ne va întreba Hristos la judecată, decât numai atât: Pentru ce nu ne-am pocăit? Pentru ce nu ne-am plâns păcatele? Pentru ce am rămas cu candelele stinse? Deci siliți-vă, dragii mei, siliți-vă la pocăință. Că, iată, vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra nimic. Vine moartea fără veste și ne găsește în păcate. Să fim gata, părinților, să fim gata de drum!

A venit odată o călugăriță la Părintele Vichentie și l-a întrebat:

- Preacuvioase, a venit o rudă la noi. Avem voie s-o găzduim în chilie?

- Maică, ascultă mata. Nici un ceas să nu găzduiești pe mireni în chilie, ci numai la arhondaric, căci chilia călugărului este biserică, este cămară de taină și loc de nevoință. Iar vorbirea cu mireni alungă plânsul călugărului, stinge candela rugăciunii și depărtează pe Hristos din inima lui.

Dacă observa vreun mirean că face sminteală în mănăstire, îndată îi zicea:

- Ascultă, mata, frate. Mata trebuie să pleci din mănăstire mai îna­inte de apusul soarelui, că aici este foc. Aici este loc sfânt, unde sute de suflete se roagă lui Hristos. Aici rugăciunile și metaniile nu mai încetează, nici candelele maicilor nu se sting. De aceea se cuvine să intri cu sfială, să mergi încet, să ai privirea în jos, să nu ții pe nimeni de vorbă și să te rogi, că mănăstirea este loc sfânt.

Într-o zi l-au întrebat câțiva credincioși:

- Părinte Vichentie, oare este păcat a mânca de dulce în zile de post?

- Ascultați, fraților. Tot ce dezmiardă trupul este păcat. Când Biserica ne oprește să mâncăm de dulce, suntem datori să postim.” 

(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)