Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Un cărturar cu învățătură despre Împărăția cerurilor

Un cărturar cu învățătură despre Împărăția cerurilor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 10 Iulie 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 322

„Se spunea despre Sfântul Paisie (de la Neamț) că neîncetat îi învăța pe frați și îi deștepta spre mai mare osârdie, zicând:

- Fiilor, nu vă lăsați făcând ne­gu­țătorie duhovnicească! Căci acum este vreme bine primită, acum este ziua mântuirii, spune Sfântul Pavel.

Odată a venit la stareț un frate și i-a spus:

- Părinte, sunt tare luptat de gânduri! Iar starețul i-a răspuns, zâmbind:

- De ce sunteți voi așa de copi­lă­roși? Faceți și voi cum fac eu. Eu toată ziua vorbesc cu voi; cu unii plâng, cu alții mă bucur. Iar după ce plecați toți din chilie, odată cu voi alung de la mine toate gândurile. Apoi iau în mâini o carte și nu mai aud nimic. Parcă aș fi în pustiul Iordanului!

Despre creșterea vieții duhovni­cești a obștii Cuviosului Paisie, scria mai târziu ucenicul său Platon aceste cuvinte: Puteai să vezi atunci în Mănăstirea Dragomirna înflorind viața călugărească ca o minune nouă. Că oameni vii fiind, pentru dragostea lui Dumnezeu erau morți de bunăvoia lor pentru cele pămân­tești. Și cum voi putea vorbi cu înțelegere, decât numai în parte, despre tainica lor lucrare? Adică frângerea inimii, smerenia adâncă, frica de Dumnezeu, luarea aminte de sine, păzirea gândurilor și rugăciunea inimii, pururea săltând cu nespusă și aprinsă dragoste către Hristos și către aproapele. Că multora dintr-înșii neîncetat le curgeau lacrimile; nu numai în chilie, ci și în biserică și în vremea ascultării și în timpul citirii și al vorbirii duhovnicești ca o roadă a Duhului Sfânt. Cu cuviință, dar, aici se împlineau cuvintele Sfântului Isaac Sirul, care grăiește: «Adunarea celor smeriți este iubită lui Dumnezeu precum adunarea serafimilor».

(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)

Citeşte mai multe despre:   Sfantul Paisie de la Neamt