Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Patristica „Un copil S-a născut astăzi şi I S-a dat numele Minune“

„Un copil S-a născut astăzi şi I S-a dat numele Minune“

Galerie foto (1) Patristica
Un articol de: Diac. Alexandru Briciu - 21 Dec, 2011

Sfântul Efrem Sirul ne-a lăsat moştenire unele dintre cele mai frumoase texte lirice despre praznicul Naşterii Domnului. Diacon şi catehet al comunităţilor creştine siriene, Sfântul Efrem cânta învăţătura ortodoxă în aşa-numitele "madraşe", acele versuri şi refrene din care alcătuia imne ce răsunau în lăcaşul de cult.

Imnele Sfântului Efrem îmbină teologia semită cu teologia biblică, într-o formulare ce depăşeşte chingile conceptelor. Versurile din secolul al IV-lea au darul de a cânta taina şi se învârt în jurul ei, dar nu o epuizează. Prin imne, Sfânta Scriptură este ţesută şi interpretată în manieră proprie.

Teologie prezenteistă

În imne, timpul nu cunoaşte "înainte" şi "după", ci totul este într-un continuu extraordinar al teologiei prezenteiste. Diac. Ioan I. Ică jr prezintă tehnica aşa-numitelor imne ale Sfântului Efrem, astfel: "Madrashe-le - echivalentul sirian al ebraicului midrashim, învăţături - erau deci învăţături sau predici în versuri şi strofe cu valori variabile, cântate de cor sau de un solist după melodii indicate de manuscrise în fruntea lor şi care fixau în acelaşi timp o structură prozodică precisă. După executarea fiecărei strofe, comunitatea intervenea cu un refren". Acest stil avea să fie temelie pe care melozii Imperiului Bizantin au clădit cântarea bisericească: "Madrashe-le efremiene şi-au avut un corespondent în prima imnografie bizantină în faimoasele kontakia, gen ilustrat cu strălucire tot de un sirian elenizat, nu mai puţin celebrul Roman Melodul († cca 560); evreu creştin originar din Emessa Siriei, Roman cunoscuse cu certitudine madrashe-le efremiene".

Diac. Ioan Ică jr, traducătorul imnelor Sfântului Efrem în limba română, arată particularitatea acestor creaţii, "dată de profunda lor intimitate cu universul Scripturii atât în literalitatea lui, cât şi în imaginile şi simbolurile ei profunde": "O regulă generală pentru lectura de către cititorul modern, infinit mai ignorant în ale Bibliei decât sirienii din secolul al IV-lea, este consultarea în paralel a tuturor referinţelor şi aluziilor biblice, la care se adaugă obligatoria familiarizare cu limbajul şi simbolistica liturgică şi sacramentală a Bisericii".

Cel mai potrivit comentariu la creaţiile lirice ale Sfântului Efrem, cel numit "Harfă a Duhului", stă ascuns în propriile cuvinte din Imnul 2: "Trimis spre laudă la cetele îngereşti, menit spre izbăvire în timpul slăvit, cruţat spre bucurie în ziua cea binecuvântată, şi eu am fost făcut părtaş la iubire şi am izbucnit în cântări. În imne curate Îl voi lăuda şi în melodii sfinte Îl voi cânta; voi slăvi Pruncul Care ne-a mântuit!"

"O minune este că Dumnezeu S-a arătat ca un prunc"

În Imnul 1, Sfântul Efrem Sirul cântă minunea împlinirii profeţiilor vetero-testamentare despre Naşterea Domnului: "Astăzi Fecioara a născut pe Imanuel [Is. 7, 14] la Betleem; cuvântul pe care l-a rostit Isaia s-a înfăptuit astăzi. S-a născut acolo "Cel ce numără în cartea Sa neamurile" şPs. 87, 6ţ; psalmul pe care l-a cântat David s-a împlinit astăzi. Cuvântul pe care l-a rostit Miheia s-a făcut astăzi faptă; căci un păstor a ieşit din Efrata [Mi. 5, 2] şi toiagul său a păstorit sufletele. "Iată o stea a răsărit din Iacob şi o căpetenie s-a sculat din Israel" [Nm 24, 17]. Proorocia pe care a rostit-o Valaam şi-a găsit tâlcuirea astăzi. Lumina ascunsă s-a pogorât şi frumuseţea ei a răsărit dintr-un trup; răsăritul, de care vorbea Zaharia [Za. 2, 5], a luminat azi Betleemul. Lumina împărăţiei a răsărit în Efrata, cetatea împăraţilor; binecuvântarea pe care a rostit-o Iacob şFc. 49, 10ţ s-a împlinit astăzi. Pomul vieţii aduce nădejde muritorilor [Pr. 12, 3]; cuvântul întunecos al lui Solomon şi-a găsit lămurirea astăzi. Un copil S-a născut astăzi şi I S-a dat numele "Minune" [Is. 9, 6]; căci o minune este că Dumnezeu S-a arătat ca un prunc".

"În această zi ni s-a arătat un dar pe care nu l-am cerut"

Evenimentul istoric al Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, petrecut acum peste 2.000 de ani, este cântat "astăzi", deoarece nu are început şi nici sfârşit, ci este prezent continuu. Sfântul Efrem arată cât de minunată este ziua acestui praznic şi cum trebuie să o trăim: "Astăzi a fost pus în noi cheagul din casa lui David; să fim, aşadar, milostivi faţă de prigonitorii noştri, ca fiul lui Iesei faţă de Saul [1 Rg. 26]. Blânda sare a proorocilor a fost împrăştiată azi între neamuri, să dobândim prin ea noul gust prin care poporul cel vechi s-a făcut searbăd! Să ne alegem cuvintele în această zi a mântuirii; să nu rostim nimic de prisos, ca să nu fim noi de prisos pentru ea! Aceasta e noaptea împăcării; nimeni încruntat şi întunecat să nu fie în ea; în această noapte care dă pace tuturor nimeni să nu ameninţe şi să nu facă tărăboi! Aceasta e noaptea Celui Blând; nimeni să nu fie amar şi aprig în ea! În această noapte a Celui Smerit nimeni să nu fie trufaş şi mândru! În această zi a iertării, nimeni să nu-şi răzbune vreo greşeală! În această zi a bucuriei să nu împărţim dureri! În această zi blândă să nu fim aprigi! În această zi liniştită să nu fim arţăgoşi! În această zi în care Dumnezeu a venit la păcătoşi, cel drept să nu se ridice în cugetul său mai presus de cel păcătos! În această zi în care Domnul a toate a venit la robii Săi, să se plece şi stăpânii în iubire spre robii lor! În această zi în care Cel Bogat a sărăcit pentru noi, să-l lase şi bogatul pe cel sărac să ia parte la masa lui! În această zi ni s-a arătat un dar pe care nu l-am cerut. Să dăm, aşadar, milostenie celor ce ne-o cer cu glas mare! Aceasta este ziua care a deschis rugăciunilor noastre uşa înaltului cerului. Şi noi să deschidem uşile noastre celor care ne-au greşit şi ne roagă de iertare".