Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Valoarea trupului

Valoarea trupului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 21 Iulie 2023

Metodiu de Olimp, Aglaofon sau Despre înviere, Discursul lui Metodiu, LIX, Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 10, pp. 165-166

„Celor care, ripostând, zic: De ce s-a spus că cugetul trupului este vrăjmășie față de Dumnezeu; că nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună? (Romani 8, 7) trebuie să li se dea același răspuns: că Apostolul n-a zis că acest trup, ci cugetul trupului poate să se supună Legii lui Dumnezeu. Or, acesta este cu totul altceva decât trupul. Ca și cum ar zice cineva: Impuritățile din argintul care n-a fost bine curățit, pentru a se face din el vas ales, nu se supun meșterului și nici nu pot să se supună. Acestea trebuie mai întâi separate și aruncate. Cel care a zis așa ceva n-a zis că argintul nu poate să devină vas ales, ci că impuritățile din el. La fel (și Apostolul), folosind cuvântul: «cugetul trupului», n-a vrut să spună că trupul nu poate să se supună «Legii lui Dumnezeu», ci pornirile care sunt în trup, adică înclinarea acestuia spre destrăbălare. Această înclinare a numit-o în alte locuri, când aluatul cel vechi al răutății și vicleniei (I Corinteni 5, 7-8), îndemnându-ne stăruitor ­­s-o îndepărtăm cu desăvârșire de la noi, când lege care se opune legii minții și o înrobește pe aceasta (Romani 7, 23). Pentru că, dacă ar fi zis că trupul nu poate să se supună Legii lui Dumnezeu, atunci nici un reproș n-ar trebui să avem de la Dreptul Judecător, când prin intermediul trupului desfrânăm, jefuim și câte altele nu facem, pentru că este imposibil ca trupul să se supună Legii lui Dumnezeu. Cum ar putea fi condamnat trupul dacă viețuiește conform firii sale? El nici n-ar putea să trăiască în curăție și virtute, în cazul când a fost făcut să nu se supună binelui. Și dacă aceasta este firea trupului, că nu poate să se supună Legii lui Dumnezeu, iar Legea lui Dumnezeu este dreptate și neprihănire, atunci ar trebui ca nimeni să nu poată duce viață în feciorie și cumpătare.

Or, dacă unii trăiesc în absti­nență și feciorie, supunându-și trupul (pentru că altfel este imposibil să se abțină de la păcat), înseamnă că trupul se poate supune Legii lui Dumnezeu.”

 

Viața Sfântului Macarie Egip­teanul, III, 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 60

„Niște părinți l-au întrebat pe avva Macarie Egipteanul și au zis: Cum se face că, fie că mănânci, fie că postești, trupul tău este uscat? Și le-a răspuns bătrânul: Lemnul cu care se răscolesc vreascurile aprinse se usucă și el de la foc. Tot așa se întâmplă și atunci când omul își curăță mintea în frica de Dumnezeu; această frică îi mistuie și trupul.”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)