Vremurile de restriște

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări de laudă la sfinți, Omilia după cutremur, în Părinți și Scriitori Bisericești (2015), vol. 14, p. 564

„Am spus și ieri că mare-i rodul ce-l avem de la cutremure. Ați văzut iubirea de oameni a Stăpânului? Zguduie orașul, dar întărește sufletul. Zguduie temeliile, dar întărește gândurile. Face șubred orașul, dar face tare voința. Gân­dește-te la iubirea Lui de oameni! A cutremurat pământul puțin, dar ne-a întărit pentru multă vreme. Cutremurul a ținut două zile. Evlavia voastră însă să rămână tot timpul! Pentru puțină vreme ați fost întristați, dar v-ați înrădăcinat pentru totdeauna. Rodul va rămâne, chiar dacă va veni liniștea. Spinii nu vă vor mai înăbuși, nici ploile mari nu vor mai mătura totul. Bine v-a lucrat frica! A venit în ajutorul predicii mele. Eu tac, dar temeliile orașului grăiesc. Eu stau cu gura închisă și cutremurul scoate glas mai puternic decât trâmbița, grăind așa: Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung răbdător și mult-milostiv (Psalmi 102, 8). Am venit, spune cutremurul, nu ca să vă acopăr sub dărâmături, ci ca să vă întăresc! Așa ne grăiește cutremurul, așa ne strigă: V-am înfricoșat nu ca să vă întristez, ci ca să vă fac mai cu luare-aminte. (...) Cu ce v-ați păgubit că ați fost întristați pentru puțină vreme? Ați ajuns îngeri în loc de oameni! V-ați mutat la cer, dacă nu cu locul, cel puțin cu purtarea. Nu vă lin­gu­șesc când grăiesc așa! Mărturie dau faptele. Într-adevăr, ce a lipsit pocăinței voastre? Ați alungat din suflet invidia, ați izgonit patimile rușinoase, ați sădit temeinic virtutea, ați avut puterea să petreceți toată noaptea în privegheri sfinte, în dragoste multă și râvnă înflăcărată. Nimeni nu s-a mai gândit la dobânzi, nimeni nu a mai vorbit de lăcomie și zgârcenie; nu numai mâinile au ajuns curate de păcate, dar și limba a fost eliberată de fărădelegi și ocări.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)