Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Aducerea moaştelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la Bucureşti; Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Cuv. Ştefan Savaitul; Sf. Mc. Maria din Persia; Sf. Cuv. Sara

Aducerea moaştelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la Bucureşti; Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Cuv. Ştefan Savaitul; Sf. Mc. Maria din Persia; Sf. Cuv. Sara

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 13 Iulie 2026

Aducerea moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie la Bucureşti s-a petrecut în contextul războiului ruso-turc dintre anii 1768 şi 1774. Generalul rus Ivan Petru Saltîkov „a ocupat şi câteva sate de peste Dunăre, între care şi satul Basarabov, unde moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou se aflau în biserica părăsită a satului. Atunci, de teamă ca nu cumva turcii, care se îndreptau spre Dunăre, să le pângărească, generalul a luat cu sine sfintele moaşte, dorind să le ducă la Kiev. La întoarcerea din război, trecând prin Bucureşti, la stăruinţele dreptcredinciosului negustor Hagi Dimitrie, care a căzut înaintea lui cu rugămintea să nu înstrăineze sfintele moaşte, ci să le dăruiască ţării noastre, pentru prăzile şi jafurile pe care le-au pătimit românii din pricina războiului şi să-i mângâie cu acest dar, înduplecându-se, generalul a dăruit sfintele moaşte Mitropolitului Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti (1760-1787); deci, împreună cu tot poporul, cu mare cinste şi evlavie, în ziua de 13 iulie 1774, mitropolitul a aşezat sfintele moaşte ale Cuviosului Părinte Dimitrie în Catedrala Mitropoliei din Bucureşti, unde se află şi astăzi. Generalul a oprit doar mâna dreaptă a sfântului, trimiţând-o la Lavra Pecerska din Kiev. Şi îndată a simţit poporul ocrotirea şi sprijinul sfântului, întrucât nu numai că a încetat războiul dintre ruşi şi turci, ci a contenit şi molima ciumei, care bântuia atunci. În următorii ani, cu binecuvântarea evlaviosului Mitropolit Grigorie al II-lea, s-a alcătuit şi s-a tipărit slujba în cinstea sfântului, iar în 1792, Mitropolitul Filaret al II-lea l-a numit pe Sfântul Dimitrie Ocrotitor al Bucureştilor. Şi, într-adevăr, sfântul s-a arătat ocrotitor de-a lungul timpului, prin diferite semne şi minuni” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).

Prezenţa sfintelor sale moaşte în Bucureşti a transformat capitala noastră într-un important centru de pelerinaj. În fiecare an, mii de credincioşi urcă Colina Bucuriei pentru a se închina la sfintele lui moaşte. Evlavia faţă de Cuviosul Dimitrie pe care o arătăm în fiecare an în ziua sa de prăznuire, 27 octombrie, este rezultatul ajutorului pe care creştinii noştri l-au primit prin intermediul sfântului.