Binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu al Ţării Româneşti s-a născut în 1654 din părinţi de seamă, după tată fiind din neamul voievodului Matei Basarab, iar după mamă fiind nepot al voievodului Şerban Cantacuzino. Voievodul Constantin Brâncoveanu a ctitorit Mănăstirea Hurezi, unde şi-a pregătit şi loc de odihnă şi i-a ajutat pe creştinii aflaţi în suferinţe pe meleagurile siriene, caucaziene şi arabe. În 1714, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, sultanul Ahmed al III-lea l-a luat prizonier împreună cu cei patru fii ai săi şi l-a adus la Constantinopol. Mărturisitorii lui Hristos au fost duși pe străzile orașului, îmbrăcați numai în cămăși, desculți, cu capetele descoperite și legați în lanțuri, asemenea răufăcătorilor. La locul de tăiere așteptau sultanul Ahmed al III-lea, vizirul său și ambasadorii marilor puteri europene, precum şi mulțime de popor. Mărturisind cu mult curaj pe Hristos-Domnul, în ziua Adormirii Maicii Domnului, când împlinea 60 de ani, voievodul Constantin a primit sfârşitul mucenicesc prin sabie, împreună cu fiii săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ianache. Sfintele sale moaşte se află la Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din Bucureşti. Moaştele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu au fost purtate în data de 21 mai 2014, într-o procesiune istorică de la Catedrala Patriarhală până la Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou. La eveniment a participat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sute de preoţi şi diaconi, monahi şi monahii, precum şi mulţime de credincioşi.
