Adam Smith (1723-1790) este considerat părintele economiei politice şi un autor important în domeniul moralei creştine. S-a născut în oraşul Kirkcaldy, în iunie 1723. Data naşterii nu este cunoscută cu certitudine, singurul fapt care s-a păstrat este data botezului: 16 iunie.
Tatăl său, Adam, era avocat şi se afla la cea de-a doua căsătorie, după ce prima soţie îi murise. Mama sa, Margaret Douglas, era o femeie simplă, aflată la prima căsătorie. Din nefericire, tatăl nu-şi va cunoaşte niciodată fiul, pentru că, pe când Margaret era însărcinată în trei luni, acesta moare. Cauzele nu ne sunt cunoscute, cert este că Adam rămâne orfan de tată încă din perioada în care nu părăsise pântecele mamei sale.
Copilăria lui Adam Smith nu a cuprins evenimente demne de a fi menţionate, cu excepţia răpirii sale de către o comunitate de etnie romă. La momentul răpirii nu avea decât 4 ani şi acest eveniment l-a marcat destul de puternic. Răscumpărarea a fost plătită repede, iar Adam s-a putut întoarce în sânul familiei sale. Margaret şi-a încurajat fiul să înveţe cât mai bine şi să reuşească să obţină rezultate bune la şcoală. Între 1729 şi 1737, Adam Smith a studiat la şcoala Burgh din oraşul natal, Kirkcaldy. Aici s-a ocupat de patru materii importante: limba latină, matematica, istoria şi caligrafia. Şcoala aceasta era considerată una dintre cele mai bune aflate în Scoţia în acea perioadă. Smith a intrat la Universitatea din Glasgow la 14 ani, o vârstă normală pentru timpurile respective. Aici studiază filosofia morală sub atenta îndrumare a lui Francis Hutcheson. Acum îşi dezvoltă Adam Smith pasiunea pentru problemele libertăţii, motivaţiei interioare şi influenţei discursului liber. La 17 ani, în 1740, Adam Smith reuşea să obţină bursa Snell care îi permitea să studieze la Colegiul Balliol din cadrul Universităţii Oxford. Adam Smith se decide să plece înainte ca perioada de bursă să îi expire, din cauza mediului puţin propice învăţării. După 6 ani petrecuţi aici ajunge să afirme că Universitatea din Glasgow este mult superioară Oxfordului. Este adevărat că Universitatea Oxford trecea printr-o perioadă dificilă la momentul respectiv şi se afla într-o etapă decadentă. Cuvintele lui Adam Smith sunt grăitoare: „În această universitate, majoritatea profesorilor a renunţat deja până şi la pretenţia de a preda“. Profesorii nu mai erau capabili să înveţe nimic, pentru că le lipsea capacitatea de a înţelege ce predau.
„Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale“
Adam Smith revine în Scoţia după experienţa nefericită de la Oxford, dar nu se întoarce la Glasgow, ci merge direct în capitala Edinburgh. Aici, sub patronajul lordului Kames, începe să predea economie şi teologie din 1748. Nu trebuie să ne surprindă prea mult această asociere între materii, pentru că majoritatea profesorilor care predau atunci dispuneau de cunoştinţe reale în domeniul teologic. Adam Smith nu era o excepţie, şi partea teologică s-a făcut simţită deseori în scrierile sale. După 3 ani petrecuţi la Edinburgh, Smith revine la Universitatea sa favorită, aflată la Glasgow. Din 1751 este numit aici profesor de logică, dar, după moartea profesorului de filosofie morală, preia şi atribuţiile acestuia. Această şansă nesperată vreodată de Adam Smith îi deschide drumul unei cariere promiţătoare şi îndelungate. De regulă, dacă nu existau evenimente ieşite din comun, un profesor putea îmbătrâni la catedra unde preda, iar el era un astfel de profesor. La doar 29 de ani conducea deja două catedre la Universitatea din Glasgow şi lucrurile nu urmau să se oprească aici.
Scrisul te face popular
În 1759, la vârsta de 36 de ani, Adam Smith publică prima lucrare importantă: „Despre teoria sentimentelor morale“. Scrierea se concentra asupra unui fenomen care va lua amploare în domeniul economic din secolul al XX-lea: motivaţia unei persoane. Aceasta nu se bazează, în opinia lui Adam Smith, pe un sens moral sau pe o anumită utilitate. Prin cele două critici el exclude din start poziţia profesorului său de filosofia moralei, Hutcheson, şi pe cea a filosofului David Hume. Adam Smith pune la baza motivaţiei personale dorinţa de simpatie, adică recunoaşterea din partea celorlaţi a efortului propriu. Orice persoană se simte mai motivată dacă trăieşte într-un mediu care îi recunoaşte meritele. Este inutil să subliniem cât de mult a influenţat această părere managementul modern. Acesta este clădit pe baza scrierii lui Adam Smith. Se anticipează oarecum şi scara valorilor detaliată de A. Maslow, prin depăşirea stadiului de satisfacţie naturală a muncii (procurarea de hrană, îmbrăcăminte, casă), la cea spirituală (recunoaştere, respect, reuşită). Prin lansarea acestei lucrări, Adam Smith a devenit extrem de popular; atât de cunoscut încât numeroşi studenţi şi-au părăsit universităţile la care studiau şi s-au înrolat la Glasgow pentru a-i audia cursurile.
„Avuţia naţiunilor“
După succesul înregistrat în domeniul filosofiei morale, Adam Smith a început să se orienteze spre subiecte de economie politică. A fost una dintre primele persoane care a afirmat că dezvoltarea unei naţiuni nu depinde în cantitatea de aur şi argint de care dispune, ci de capacitatea de muncă a oamenilor pe care îi cuprinde. În 1962, Smith a primit o ofertă de nerefuzat: salariu dublu pentru a se ocupa de educaţia unui viitor duce. Pe lângă beneficiile salariului, putea călători împreună cu elevul său în toată Europa pe gratis, pentru a-l învăţa pe acesta şi puţină politică. Adam Smith s-a gândit în primul rând la posibilitatea de a călători şi la oportunităţile de dezvoltare personală pe care aceasta le aducea. A acceptat, hotărât să revină la universitate atunci când educaţia ducelui se va încheia. Vor călători împreună mai ales în Franţa. Aici îi va cunoaşte Smith pe Voltaire, François Quesnay şi Jean DâAlembert. După 4 ani de tutorat, munca lui Adam Smith se încheie, dar el nu se va întoarce la Universitate, ci acasă, în Kirkcaldy. Aici petrece 10 ani în care munceşte la capodopera sa, „Avuţia naţiunilor“. Odată cu lansarea acesteia, Smith cunoaşte un succes incredibil: în doar 13 ani, cartea sa cunoaşte 5 ediţii! Era un record la vremea respectivă, dar, pentru persoanele care înţelegeau viitorul economiei, cartea era un document fundamental care merita orice preţ.
Geniul absent
Viaţa personală a lui Adam Smith a fost aceeaşi cu viaţa profesională. Nu a fost căsătorit şi nu a avut vreo relaţie importantă, dar şi-a îngrijit mama până când a aceasta a trecut la cele veşnice, în 1784, cu doar şase ani înainte ca şi el să moară. Biografii ne spun că Adam Smith era un om tăcut şi absent, cu care puteai conversa uneori foarte greu. Adam Smith avea o lume imaginară bogată, deoarece era surprins deseori discutând cu personaje fictive, deşi nu era nebun. Inventase câteva personaje pentru a fi capabil să îşi pună întrebări şi să poată răspunde la ele singur. Metoda s-a dovedit a avea succes în viaţa lui, dar nu pare a fi una obişnuită sau demnă de urmat oricum. Între 1787 şi 1789, Adam Smith a fost numit rector onorific al Universităţii din Glasgow. S-a stins din viaţă pe 17 iulie 1790, după o suferinţă îndelungată, iar unicul său regret pe patul de moarte a fost că nu a reuşit să facă mai mult. Modestia nu l-a părăsit niciodată pe tot parcursul vieţii.
Munca eficientă şi munca peste limite
Adam Smith a susţinut în toate privinţele metodele tehnologice de eficientizare a muncii existente la vremea respectivă. La baza dezvoltării eficienţei a aşezat trei factori fundamentali - priceperea, timpul salvat şi invenţiile tehnologice: „Cele mai importante creşteri ale productivităţii pe care acelaşi număr de oameni pot să le efectueze sunt datorate existenţei a trei circumstanţe. În primul rând, optimizarea dexterităţii fiecărui muncitor. În al doilea rând, salvarea timpului necesar acomodării fiecărei persoane atunci când aceasta primeşte o avansare în funcţie. În al treilea rând, apariţia invenţiilor tehnologice care permit unui singur om să facă treaba mai multor oameni cu aceeaşi acurateţe“ (The Wealth of Nations, 15). Munca însă nu trebuie dusă la extrem, deoarece poate cauza atât îmbolnăvirea omului, cât şi apariţia lipsei de apetit pentru eficientizare: „Munca obositoare, fie a minţii sau a trupului, continuată pentru mai multe zile consecutive, este urmată de o dorinţă la fel de mare de relaxare, care, dacă nu este restrânsă de voinţă sau de o necesitate extremă, devine irezistibilă“ (The Wealth of Nations, 82-83). Lucrul acesta se poate dovedi esenţial în deciziile luate ulterior. Deseori ne confruntăm cu situaţia paradoxală în care un om care munceşte mult este nevoit să nu mai muncească aproape deloc, deoarece pauzele pe care şi le-a interzis s-au acumulat şi îl împiedică să îşi desfăşoare activitatea aşa cum trebuie. „Preţul pe care îl are orice lucru este munca pe care trebuie să o depui pentru a-l obţine“ (The Wealth of Nations, 36). Lumea modernă a început să uite care este preţul activităţii peste limite. Singurul lucru pe care îl recomandăm este să se întoarcă la izvoarele activităţii ei: la Adam Smith.
