Biserica Ortodoxă şi protejarea naturii

În cele scrise de mine până acum, privind legătura de necontestat între Ortodoxie și ecologie, nu m-am referit la tineretul ortodox, ceea ce voi face de această dată. Încă din anul 1991, Asociația Mondială a Tineretului Ortodox (SYNDESMOS) a implicat Biserica în diverse proiecte de protecția mediului și a sporit importanța domeniului. Acțiunile întreprinse în acest scop, de această asociație, au înregistrat permanente progrese.

În acest sens trebuie amintite numeroasele seminarii pe teme ecologice care au avut loc în România, taberele ecologice de pe Muntele Athos și fermele de agricultură ecologică din nordul Rusiei. Aceeași asociație de tineret ortodox, cu prilejul întrunirii Conferinței internaționale privind rolul Ortodoxiei în protecția mediului, care a avut loc în Creta, în anul 1991, a sugerat necesitatea realizării unei lucrări/cărți cu titlul „Ortodoxia și resursele ecologice”.

Atunci când s-a făcut această propunere, s-a avut în vedere ideea că Biserica Ortodoxă poate oferi viziunea unică privind creația materială și locul omului în ea, ceea ce poate întări adevărata relație a omului cu Dumnezeu și cu lumea exterioară.

Voi sublinia relația omului cu natura prin cuvintele lui Dumnezeu referitoare la creație: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul” (Facere 1, 28), dar aceasta nu înseamnă că omului i se permite a folosi aceste resurse fără logica necesară, pentru a nu crea dezechilibru ecologic, respectiv a nu depăși capacitatea de suport a mediului.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Alimentației s-a reliefat consumul irațional al alimentelor care se constituie în deșeuri, iar în acest sens nici România nu se situează în afara problemei.

Ortodoxia creștină constituie o provocare pentru creştin să fie dovadă vie de protejare a mediului în lumea modernă. Lucrarea ­„Ortodoxia și resursele ecologice” cuprinde diverse elemente de teologie ortodoxă a ecologiei și creației, o selecție de declarații, exemple ale inițiativelor interna­ționale privind Ortodoxia și ecologia, documente ale altor confesiuni și organizații cu preocupări în acest domeniu.

Această lucrare are și două anexe, prima conține serviciile liturgice destinate creației și a doua este un compendiu de activități practice și teme de studiu privind omul și mediul înconjurător, ideea de bază fiind dezvoltarea interesului tinerilor în materie de ­Ortodoxie și ecologie.

Populaţia şi mediul înconjurător

Lucrarea inițiată de Syndesmos privind protecția mediului a fost suportată financiar cu multă generozitate de foarte cunoscute organizații interna­ționale de profil, cum ar fi Consiliul Mondial al Bisericilor, Consiliul Fundației Tineretului European, Fondul Mondial pentru Natură, Fundația Leventis, Alianța Religiilor și ­Conservarea Naturii Ecorec și Prietenii Muntelui Athos.

Dumnezeu l-a creat pe om, l-a iubit și-l iubește, așa cum iubește orice parte a Creației Sale, chiar și pe păcătoși îi iubește, dar omul a ajuns să distrugă natura, ceea ce duce la constatarea că nu tot omul Îl iubește pe Dumnezeu și astfel participă la modificările climatice, la încălzirea globală, la criza biodiversității și în final la criza ecologică generală.

În ultima sută de ani, populația globului a crescut de opt ori, în timp ce poluarea industrială a crescut de 100 de ori, iar în mai puțin de 200 de ani planeta a pierdut 6 milioane de kilometri pătrați de păduri, ceea ce a sporit eroziunea solului, crescând acumulările de aluviuni în ape de la 100 la 3.600 metri cubi pe an. Defrișările au căpătat proporții și în România după anul 1990 și efectul se vede prin frecvența din ce în ce mai mare a inundațiilor.

Nu trebuie neglijat faptul că, începând cu jumătatea secolului al 18-lea, activitățile dezvoltate de om au contribuit la dublarea cantității de metan în natură și la creșterea concentrației de dioxid de carbon cu 27 procente, diminuând semnificativ stratul de ozon stratosferic.

Poluarea aerului, a apelor dulci și a oceanelor a devenit o problemă serioasă în ceea ce privește sănătatea umană, dar și a altor specii.

Activitățile umane sunt acelea care cauzează emisiile de arsenic, mercur, nichel (acestea fiind mai crescute de două ori), zinc (de trei ori), cadmiu (de cinci ori) și plumb (de opt ori), toate acestea fiind raportate la fondul lor natural.

Rolul omului în protejarea mediului

Dumnezeu, Atotputernic fiind, a creat natura într-o armonie totală, științific spus a creat un echilibru ecologic, iar atunci când omul dă sens creației, cu mintea și cu sufletul său, nimic nu poate altera echilibrul ecologic, adică nu poate fi distrusă armonia naturii.

Din nefericire, prezentând aspectele menționate, astăzi la scara planetei noastre nu se mai poate vorbi de echilibru ecologic, deoarece o parte din elementele chimice de mai sus au contribuit deja la schimbările climatice prin care trecem de mai mult timp, reținând faptul că ele se manifestă diferit de la o zonă geografică la alta, prin secete violente, inundații, creșteri sau scăderi de temperaturi, fenomene care s-au manifestat și la noi în ultimii ani, de unde se poate stăpâni natura - creația lui Dumnezeu, cu toate progresele științifice.

Indiferent de vârstă și pregătire, oamenii înțeleg că se poluează, că diverse specii dispar, că solul, apa și aerul devin din ce în ce mai neprietenoase vieții umane, că noi  suntem principalii vinovați și trebuie să facem ceva ca să protejăm natura.

Cred că nu s-ar fi putut ca civilizațiile antice să nu fi avut preocupări privind natura și omul și când spun asta am vedere democrația elenă, de care s-au bucurat locuitorii multor cetăți în diverse perioade de timp, când aceștia dezbăteau diverse subiecte și fiecare putea aduce  argumente și contraargumente privind o anume problematică. Mai am în vedere că, așa cum spunea Engels, conse­cințele activității omului asupra naturii nu dispar ușor.

Omul a ajuns astăzi la un nivel informațional deosebit, dar nivelul moral al omului pare a fi în scădere și orizontul spiritual al acestuia despre viață și natură pare a se îngusta. Așa se poate explica faptul că omul a devenit duș­manul propriei ființe și implicit al naturii.

Spuneam la un moment dat că la noi s-a luat inițiativa intensificării predării în școli a problematicii protecției mediului/naturii. Se știe că educația duce la per­fecțiune, ca și obișnuința. Obiș­nuința de a merge la biserică și ascultarea predicii preotului de la sfârșitul slujbei, presărată cu câteva cuvinte despre protecția mediului/naturii, pot duce la înțelegerea legăturii de necontestat între Dumnezeu și natură, ştiind că El este Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute, implicit al naturii.