Cuvinte îmbisericite și laice cunoscute, depozitare ale unor sensuri nebănuite (I)

Citește și:

Cuvinte îmbisericite și laice cunoscute, depozitare ale unor sensuri nebănuite (II)

Cuvinte îmbisericite și laice cunoscute, depozitare ale unor sensuri nebănuite (III)

Cuvinte îmbisericite și laice cunoscute, depozitare ale unor sensuri nebănuite (IV)

În special cuvintele folosite în limbajul eclezial sunt încărcate de sens și își au locul lor potrivit în viața credincioșilor ortodocși români care le ascultă la slujbe, imnografic, ori le întâlnesc în rugăciunile citite de fiecare, personal. Cu cât este mai profund înțeleasă noima lor semantică în context religios, cu atât mai mult pot aduce folos duhovnicesc celor care se bucură de înțelegerea lor și constată că sunt cuvinte vii, purtătoare discrete ale unor învățături pe cât de nebănuite, pe atât de uimitoare, unele dintre ele cu o conotație extraordinară pentru omul contemporan.

Articolul de față trece prin „inter­secția” dintre teologie, spiritualitate, cultură, lingvistică și istorie, propunând coagularea, într-o anume „comuniune”, a unor elemente din fiecare domeniu menționat. Studiul este focalizat pe traducerea, interpretarea și comentarea a 113 cuvinte bisericești și laice de obârșie slavă, împărțite în secțiunile: I. Cuvinte utilizate în Biserică; II. Toponime, patronime și antroponime; III. Alte diferite cuvinte. Interpretările și comentariile se regăsesc cu preponderență în jurul termenilor utilizați în limbajul bisericesc românesc, celelalte cuvinte fiind, unele, doar traduse pentru a se arăta de unde provin în limba română sau, cel puțin, care ar fi o porțiune din parcursul lor istorico-filologic. Nucleul studiului, concentrat pe traducerea și sensurile cuvintelor bisericești românești de origine slavo-rusă, așa cum ne-am îngăduit să le numim, la rândul său are în centru anumiți termeni cărora le-a fost acordată mai multă atenție, întrucât depozitează semantic și istoric înțelesuri cu adevărat folositoare omului de astăzi și mai ales celor care interacționează cu viața Bisericii. Unele dintre cele mai semnificative cuvinte din excursul nostru etimologic se revelează a fi termeni precum: smerenie, Blagoveștenie, zămislire, prohod, bodaproste, tiplotă, țârcovnic ori mironosiță, acestea și altele fiind cuvinte care au, cu adevărat, ceva să ne spună.

Cuvinte întrebuințate în cultul, teologia și spiritualitatea Bisericii Ortodoxe Române, provenite din limbile slavonă, greacă și, evident, latină, sunt explicate, în forme mai mult sau mai puțin extinse, în unele dicționare de cunoștințe religioase, cel mai obiectiv și sintetic dintre acestea considerând a fi Dicționarul enciclopedic de cunoștințe religioase (2001), alcătuit de soții profesori pr. Ene și Ecaterina Braniște. Desigur, cu foarte rare excepţii, cuvintele redate în studiul de față sunt întâlnite şi în Dicționarul explicativ al limbii române ori în alte lucrări enciclopedice, însă acestea indică rar, pe lângă sorgintea, mai mult sau mai puțin clarificată a cuvântului respectiv, explicații mai detaliate, asemenea celor pe care le vom expune în continuare.

Intenţia acestui demers etimologic mai puţin convenţional este, pe de o parte, aceea de a propune unele comentarii pe marginea anumitor cuvinte folosite mai ales în Biserică, iar, pe de alta, de a sublinia valoarea, frumuseţea sensurilor şi a legăturilor indirecte dintre corespondentul original și cuvântul actual din limba noastră, ceea ce, după cum vom vedea, se constituie în amănunte foarte însemnate, sesizate abia atunci când se caută obârşia cuvintelor şi sunt dezlegate într-un context teologic și spiritual mai larg.

Ținem să precizăm faptul că scopul principal al acestui articol nu este acela de a prezenta lucrurile cu o rigoare lingvistică, ci de a identifica sensuri și interpretări ale cuvintelor în lumina traducerii și derivării lor din limbile rusă și română, cu raportare la limbajul și învățătura Bisericii. Desigur, în alcătuirea studiului au fost consultate lucrări de specialitate, cum ar fi dicționarele de etimologii și enciclopediile. Indicațiile etimologice sunt dezvoltate pe baza limbii ruse actuale, majoritatea cuvintelor din listă având corespondent în fondul comun al limbilor slave, parte dintre ele, după cum se cunoaște, pătrunzând în limba română prin filieră bulgară și sârbă. În acest sens, profesorul Andrei Ivanov, autor al unei lucrări de pionierat care se intersectează parțial cu tema noastră, menționează: „Același cult ortodox, de sorginte greco-bizantină, al popoarelor rus și român a făcut ca practica lor religioasă și, legat de aceasta, terminologia folosită în acest domeniu să fie în mare măsură apropiate, iar contactele, de-a lungul secolelor, ale Bisericii Române cu Bisericile Slave au contribuit la formarea unui fond lexical comun” (Prof. univ. dr. Andrei Ivanov, Dicționar religios rus-român, Ed. Bizantină, București, 2003, p. 9).

De precizat mai este și faptul că articolul de față a fost alcătuit în timp, având ca fundament însăși studierea limbii ruse și atenția specială acordată fiecărui cuvânt în parte, întâlnit, memorat și pus în context de către autor, selecția termenilor listați fiind făcută dintr-un total de aproximativ 3.000 de cuvinte. Totodată, această arie mai largă de lucru a adus în listă și alte cuvinte românești, laice, a căror legătură cu limba străină studiată a fost sesizată prin simpla întâlnire și învățare a cuvintelor rusești.

Cuvinte utilizate în Biserică

Bodaproste/ bogdaproste, din s. prop. Bog/ Dumnezeu + vb. (f. imp.) do prosti/ să ierte - Dumnezeu să ierte! [formulă de mulţumire utilizată în Biserică, mai ales când se primeşte ceva pentru odihna sufletelor celor adormiţi; iertarea/ mântuirea dăruită de Dumnezeu înseamnă absolut totul pentru semenii trecuți la cele veșnice; cei vii îi pot ajuta mult pe fraţii lor cei adormiţi în Domnul prin milostenie şi rugăciune, după cum sună și versurile poetului Ștefan Nenițescu în nuanță de grai ţărănesc: „De vreţi morți ca să trăiţi/ Cătaţi vii să nu muriţi!”; astfel, de fiecare dată spusă cu evlavie rostirea Bodaproste, deodată poate însemna mulţumire pentru ofrandele primite şi rugăciune pentru cei adormiţi]; bederniţă, din s. bedro - şold [bederniţa, ca piesă rombică specifică a veşmintelor arhierești și suplimentară a celor preoţeşti, se poartă atârnată de la şoldul drept în jos]; Blagoveştenie din s. prop. Blagoveșenie - Bunavestire [de remarcat faptul că de la cuvântul blago, cu primul sens de bine/ fericire, derivă alte peste o sută de substantive, verbe și adverbe ce exprimă sau denumesc „binele” sub diferite forme și aspecte în limba rusă; între acestea se găsesc cuvintele: bla­godat - belșug/ fericire, bucurie/ har, blagoslovenie - binecuvântare, blagovolenie - bunăvoință, blagodarenie - recunoștință, blagodetelnost - binefacere, blagodușie - blândețe/ seninătate, blagozvucie - armonie, blagonravie - cumințenie/ cumsecădenie, blagopolucino - în mod fericit, blagovidnây - cuviincios/ decent, blagorazumno - în mod înțelept, blagorodno - cu noblețe/ mărinimie, blagost - caritate/ milă, blagotvoritelnost - filantropie, blagocestie - evlavie/ pietate/ cucernicie; în raport cu sărbătoarea în cauză, toate aceste cuvinte, la rândul lor, trimit deopotrivă spre calitățile Maicii Domnului și la efectele evenimentului Bunei Vestiri asupra întregii umanități care, prin întruparea Fiului lui Dumnezeu din Eva cea Nouă, se deschidea din nou ontologic binelui restaurator, harului izvorât din Sfânta Treime, spre dobândirea fericirii veșnice din Împărăția lui Dumnezeu, care pentru om înseamnă Binele prin excelență sau Bunătatea plenară]. (Va urma)