Sfinții Arhangheli, ocrotitori de veacuri ai bisericilor moldovenești

Cunoscuți în popor mai ales sub denumirea de Sfinții Voievozi, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil s-au bucurat, de-a lungul veacurilor, de o mare cinstire în zona Moldovei. Dovadă a popularității lor stau zeci de locașuri foarte vechi, cele mai multe construite din lemn, în satele regiunii. Azi, în ziua sărbătoririi lor, vă invităm să admirăm unele dintre cele mai frumoase reprezentări ale Sfinților Arhangheli din bisericuțele de lemn moldovenești.

Așezate în zone greu accesibile, aflate mereu în calea năvălirilor, apă­sate de timpuri potrivnice, satele moldovenești au trebuit să țină piept tuturor acestor greutăți. De fiecare dată însă nădejdea și-au pus-o și în puterea mijlocitoare a sfinților, așezând bisericuțele pe care și le ridicau sub ocrotirea lor. De cea mai mare trecere în popor s-au bucurat, de veacuri, Sfinții Arhangheli, „Hranghelii” sau „Vo­ievozii”, cum li se mai spune în Moldova. În tradiția acestor așezări, arhanghelii au puterea de a apăra locurile și oamenii de nedreptate.

În călătoriile de reportaj la bisericuțele de lemn din Moldova, pe care le-am întreprins în perioada 2012-2016, am întâlnit o sumedenie de locașuri închinate Sfinţilor Arhangheli. Unele primiseră acest hram încă de la întemeiere (secolele XVIII-XIX), altele fuseseră așezate sub această îngerească ocrotire cu ocazia resfințirilor, căpătând astfel un al doilea hram. Multe dintre bisericile de lemn purtătoare ale acestui hram încă de la început se află în sate de munte sau în sate așezate în zona submontană (în zona Neamțului, a Bacăului), unele întemeiate de ciobani veniți de peste munți, care-și puneau propriile turme sub ocrotirea arhanghelilor. Exista astfel credința că oile vor fi sănătoase, iar turmele li se vor înmulți. Deloc întâmplător, așadar, în aceste sate de păstori, bise­ricuțele au și acum hramul Sfinților Voievozi. Relevant, din acest punct de vedere, este exemplul bisericii de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” de la Cașin (județul Bacău), sat întemeiat de ciobani ardeleni şi transilvăneni sosiţi de peste munte, din zona Rucăr şi Dragoslavele. În locașul din Cașin se găsește una dintre cele mai vechi, dar și mai valoroase reprezentări iconografice ale celor doi arhangheli - Mihail și Gavriil, datând de la 1796. La fel, în biserica de lemn cu hramul „Sfântul Vasile cel Mare” de la Boboiești (județul Neamț), sat întemeiat de un anume baci ardelean, Baboi, se află o minunată icoa­nă reprezentându-i pe cei doi sfinți arhangheli.

De asemenea, în satele de câmpie sau de deal, numărul de biserici de lemn (cele mai vechi din aceste așezări) aflate sub patronajul sfinților pe care-i cinstim astăzi este foarte mare. De pildă, biserica veche a Mănăstirii Agafton din Botoșani, ridicată la 1729, a fost închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, căci, spune legenda, arhanghelii i s-ar fi arătat în vis bătrânului schimnic Agaton, întemeietorul mănăstirii, îndemnându-l să ridice un locaș de închinăciune în mijlocul codrului. 

Pe data de 8 noiembrie, Biserica Ortodoxă cinsteşte Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri, însă cei mai cunoscuți sunt Mihail, Gavriil şi Rafail. 
Arhanghelii sunt foarte prezenți și în tradiția populară, ziua sărbătorii lor fiind respectată în toate satele din Moldova. 

În sâmbăta dinaintea sărbătorii lor, se fac pomeniri pentru cei ador­miți și se aprind lumânări. În unele zone din Bucovina, în ajunul zilei sau chiar pe 8 noiembrie, se dă de pomană pentru morți, numiţi „Moșii de Arhangheli”. 

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil apar reprezentați în bisericile ortodoxe românești pe cele două uși diaconești, situate de-o parte și de cealaltă a ușilor împărătești. Sfântul Arhanghel Mihail este pictat pe ușa dinspre miazănoapte, iar Sfântul Arhanghel Gavriil pe cea de la miazăzi.

În cele mai cunoscute scene din iconografia bizantină, Arhanghelii Mihail și Gavriil sunt pictați cu aripi, semn al apartenenței lor la lumea cerească. Mihail are chip de oștean, cu mantie, și ține în mână o sabie de foc, cu care îi apără pe cei drepți, iar Gavriil poartă haine de diacon și ține în mână o floare de crin alb, ca simbol al purității, dar și al bucuriei pe care o aduce oamenilor, prin vestea cea bună a întrupării Fiului lui Dumnezeu. Reprezentări de acest fel, excelent executate din punct de vedere pictural și compo­zițional, am întâlnit în numeroase sate din Moldova: în biserica de lemn de la Horlăceni (jud. Botoșani), în cea de la Busu­io­ceni (jud. Boto­șani), în locașul de lemn de la Colonești (jud. Bacău), în biserica de lemn boierească de la Cotârgaci (jud. Botoșani), în biserica de lemn de la Groși (jud. Neamț), dar și în biserica de lemn din Poiana-Livezi (jud. Bacău).

De asemenea, în multe dintre micile bisericile sătești există icoane reprezentându-i pe arhangheli pictate în stil naiv, dar de o frumusețe aparte, ce emană tocmai din simplitatea lor. Astfel de reprezentări am descoperit în locașurile de la Cristești (jud. Botoșani), Strahova (jud. Boto­șani), Burghelești (jud. Vaslui) şi Conțești (jud. Neamț).