265 de ani de la înfiinţarea Mănăstirii Morunglavu

Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a oficiat Sfânta Liturghie în Parohia vâlceană Şerbăneşti, la altarul fostei Mănăstiri Morunglavu. Evenimentul a avut loc miercuri, 16 noiembrie, şi a fost prilejuit de praznicul Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei, care este şi ocrotitorul bisericii din localitate.

Sărbătoarea a început cu slujba Utreniei, urmată de Acatistul "Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei" şi a continuat cu Sfânta Liturghie. La sfârşitul slujbei, PS Părinte Emilian Lovişteanul a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a elogiat viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Matei ca ucenic, scriitor şi mucenic pentru Domnul nostru Iisus Hristos, îndemnându-i pe credincioşi să-i urmeze exemplul în sfinţenie şi jertfelnicie sufletească şi trupească. După slujbă au fost sfinţite crucea şi piatra funerară de pe mormântul ctitorilor şi s-a săvârşit Parastasul pentru binefăcătorii şi ostenitorii sfântului lăcaş.

Sărbătoarea de anul acesta marchează totodată şi împlinirea a 265 de ani de când jupânul Matei Morunglavu a închinat lui Dumnezeu acest sfânt lăcaş, care până în anul 1936 a funcţionat ca aşezământ monahal. De-a lungul existenţei sale ca mănăstire, biserica a fost reparată între anii 1849 şi 1857, în timpul stareţului Iosif Naniescu, când pictorul Gheorghe Tattarescu îi restaurează întreaga pictură murală.

Fosta Mănăstire Morunglavu, care figurează ca monument istoric în lista patrimoniului cultural naţional, din localitatea Şerbăneşti (Ştefăneşti, judeţul Vâlcea), este ctitoria boierului Matei Morunglavu, fiul diaconului Dumitraşcu şi al jupâniţei Maria, la anul 1746. În testamentul său, jupân Matei Morunglavu spunea: "...nefăcând feciori, am făcut acest schit, în loc de fecior". Tot în actul testamentar, ctitorul a lăsat "cu limbă de moarte" ca niciodată să nu se aleagă stareţ dintre străini, ci numai din rândul monahilor români. La o anumită vreme, probabil după moartea soţiei, boierul a ales calea călugăriei sub numele de Metodie. A adormit întru Domnul la 14 septembrie 1756 şi a fost îngropat în biserica ridicată aici, fără nici o piatră de mormânt.

Ansamblul monastic de la Şerbăneşti a jucat un rol important în timpul "zaverei" de la 1821. Aici au poposit pandurii lui Tudor în drumul lor către Bucureşti şi tot aici şi-au stabilit turcii cartierul general înainte de luptele care s-au purtat la Drăgăşani şi Zăvideni. Din anul 1936, ctitoria a devenit biserică de enorie.