40 de zile de la mutarea la cele veşnice

Ieri, 6 noiembrie, la împlinirea a 40 de zile de la trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Nicolae Corneanu, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Locţiitor de Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, înconjurat de un sobor de ierarhi ai Sfântului Sinod, a oficiat slujba Parastasului la Catedrala Mitropolitană din Timişoara pentru vrednicul ierarh al bănăţenilor.

Slujba de pomenire a fost precedată de Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, săvârşită de un sobor de ierarhi condus de Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului. În continuare, slujba Parastasului a fost oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de ierarhi, din care au făcut parte: Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului; Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei; Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei; Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului; Preasfinţitul Părinte Daniil, Episcopul Daciei Felix; Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria şi Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei.

La slujbă au participat consilieri din Administraţia eparhială, protopopii celor şase protopopiate timişene, monahi şi monahii, numeroşi clerici şi credincioşi din întreg cuprinsul Mitropoliei Banatului. Alături de aceştia, au participat Alteţele lor Regale Principele Radu şi Principesa Margareta, autorităţi locale, reprezentanţi ai vieţii academice şi culturale din oraşul de pe Bega, reprezentanţi ai celorlalte culte şi confesiuni din Timişoara, dar şi rude şi oameni apropiaţi ai regretatului mitropolit. Cu toţii, clerici şi laici deopotrivă, au ţinut să aducă un pios omagiu celui care a păstorit vreme de 52 de ani Biserica Ortodoxă bănăţeană şi care a reprezentat, înainte de toate, un adevărat părinte duhovnicesc şi tată iubitor.

Mitropolitul Nicolae, un om al simplităţii şi al smereniei

Un om a simplităţii şi al smereniei, vrednicul de pomenire Mitropolit Nicolae Cor-neanu a rămas în conştiinţa bănăţenilor ca o icoană a bunătăţii şi a dragostei pentru Dumnezeu şi pentru toţi semenii. „Ca preot care l-a cunoscut vreme de 40 de ani, pot să vorbesc fără părtinire şi pot spune că a fost un ierarh iubitor şi dornic de pace şi de împlinire a acesteia. A fost un om de o cultură aparte, un teolog desăvârşit, cu o fire blândă, ce se putea întrezări şi pe chipul său smerit. A fost ierarhul care de fiecare dată a ştiut să împlinească tot ceea ce a avut de împlinit ca păstor sufletesc al credincioşilor şi preoţilor bănăţeni. A fost şi va rămâne pentru noi de-a pururea un nume ce nu se va stinge niciodată“, a mărturisit preotul Nicolae Mircia, de la Parohia Timişoara-Ronaţ.

„Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nicolae a reprezentat enorm, nu numai pentru mine, ci pentru toţi cei care l-au cunoscut. Mi-a rămas în suflet de când l-am văzut prima dată, în urmă cu 52 de ani, la instalarea sa în demnitatea de mitropolit al bănăţenilor. Înaltpreasfinţia sa a făcut istorie în Banat şi pentru Biserica Ortodoxă Româ-nă, dar mai presus de toate, a păstorit cu sfinţenie şi cu multă supunere din partea credincioşilor. De aceea, despărţirea de Mitropolitul nostru înseamnă un gol imens în credinţa bănăţenilor, care au crezut în calităţile excepţionale ale Înalpreasfinţiei Sale, nu numai cele bisericeşti ci şi în omenia extraordinară, în modul său de a fi şi în apropierea sa extraordinară faţă de oameni“, menţionează academicianul Ioan Păun Otiman.

„După o perioadă de peste 30 de ani, în care am petrecut alături de Înaltpreasfinţia Sa ca medic, l-am cunoscut în suferinţă şi l-am însoţit pe tot parcursul acestei perioade foarte aproape, până la sfâr-şitul vieţii Înaltpreasfinţiei Sale.

A fost un om al secolului pentru zona aceasta în care trăim, a fost un exemplu civic, dar şi în suferinţă, cu modestie şi cu o trăire profundă  rar întâlnită care s-a resfrânt asupra noastră a tuturor celor care am stat alături de el. Rugăm pe bunul Dumnezeu să-l primească cu braţele deschise în Împărăţia Sa pentru că toată viaţa şi toată lucrarea pe care a efectuat-o a fost în folosul nostru. Ne-a adus la credinţă şi a constituit un punct de cotitură şi un reazem pe tot parcursul vieţii noastre ulterioare. Să-i fie memoria slăvită pe veci şi în inimile noastre şi alături de Dumnezeu“ a precizat prof. univ. dr. Constantin Luca.