La Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” din localitatea Lăpușul Românesc (Ruoaia), s-au desfășurat, 13 noiembrie, în ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, lucrările sinaxei monahale cu
50 de ani de la fondarea Consiliului pontifical pentru promovarea unităţii creştine
Agenţia de ştiri ENI News prezintă un material cu privire la aniversarea a 50 de ani de la fondarea Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine. Începând cu data de 5 iunie 1960, papa Ioan al XXIII-lea (Giovanni Roncalli - n.r.) a stabilit formarea unui secretariat pentru promovarea Unităţii Creştine, în vederea pregătirii eficiente a Conciliului Vatican II (1962-1965). Denumirea finală a acestui departament al Bisericii Romano-Catolice a fost dată de papa Ioan Paul al II-lea în anul 1988.
Serviciul de Presă al Vaticanului citează o afirmaţie a Papei Benedict al XVI-lea cu prilejul întâlnirii la nivel înalt a reprezentanţilor Bisericilor importante din Europa: "Unele persoane consideră că această misiune (ecumenismul - n.r.) şi-a pierdut vitalitatea, în special în apusul Europei. Observăm necesitatea creşterii interesului ecumenic şi oferirea unei abordări noi a dialogului". Cardinalul Kurt Koch, preşedintele CPUC, a declarat că, din punctul său de vedere, "ecumenismul înseamnă descoperirea unei noi posibilităţi de mărturisire a creştinismului şi o susţinere a dialogului, în ciuda existenţei dificultăţilor şi neînţelegerilor prelungite". Mitropolitul ortodox de Pergam, IPS Ioan Zizioulas, a subliniat faptul că ecumenismul poate ajuta la adâncirea noţiunii de comuniune în cadrul Bisericii la nivel local şi universal. Însă totodată, el a ţinut să precizeze că există diferenţe importante, aproape insurmontabile, cu privire la primatul papal. Un cuvânt important a avut şi Rowan Williams, arhiepiscop anglican de Canterbury, care a declarat că ecumenismul poate ajuta enorm la păstrarea unităţii creştine. În decursul timpului, Conciliul Pontifical a coordonat numeroase discuţii multilaterale şi bilaterale între Biserici şi comunităţi creştine. Colaborarea cea mai importantă a fost cu Consiliul Mondial al Bisericilor, o grupare care cuprinde peste 500 de milioane de anglicani, ortodocşi şi protestanţi.