52 de ani de la trecerea la cele veşnice a mitropolitului Nicolae Balan

În ziua când sărbătorim Schimbarea la Faţă a lui Hristos, ne amintim cu toţii de trecerea la cele veşnice a mitropolitului Nicolae Balan, care a păstorit Mitropolia Ardealului. S-a născut la 27 aprilie 1882, în localitatea Blăjenii de Sus, judeţul Bistriţa-Năsăud. După absolvirea studiilor gimnaziale la Năsăud, a urmat Facultatea de Teologie din Cernăuţi, în perioada 1900-1904, unde a obţinut şi titlul de doctor în teologie, în anul 1905. După aceea, a urmat studii de specializare la Facultăţile de Teologie protestantă şi catolică din Wroclaw, între 1904-1905. În anul 1905 şi-a început activitatea didactică ca profesor provizoriu la Institutul teologic pedagogic din Sibiu. Din anul 1909 până în anul 1920, a fost profesor titular pe catedra de Dogmatică, Apologetică şi Morală de la aceeaşi instituţie de învăţământ. Pe plan redacţional, a fost fondator şi redactor al publicaţiei „Revista Teologică” de la Sibiu, iar în anul 1918 a redactat „Gazeta Poporului”, tot la Sibiu. În acelaşi an a fost trimis într-o Misiune la Iaşi, pe lângă Guvernul României, în vederea realizării unităţii de stat. În anul 1919 a fost hirotonit preot, iar la data de 14/27 februarie 1920 a fost ales mitropolit al Ardealului, fiind hirotonit şi instalat la Sibiu în 17/30 mai 1920, păstorind până la trecerea sa la cele veşnice la 6 august 1955. Ca mitropolit, a luptat pentru acceptarea principiilor Satutului Organic şagunian în Legea şi Statutul Bisericii Ortodoxe Române din 1925. Pentru toată activitatea sa, a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 1920 şi membru în Comitetul central al „Astrei”, ca senator de drept.

De asemenea, a pus bazele unor colecţii, în care au apărut zeci de lucrări teologice, a rectitorit mănăstirea brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, a ridicat schitul şi căminul de la Paltini, paraclisul şi biblioteca Academiei teologice „Andreiane”, iar în eparhie s-au construit, în timpul păstoririi sale, peste 150 de biserici şi peste 150 de case parohiale, înfiinţându-se parohii şi protopopiate noi.

Pe plan publicistic, menţionăm faptul că a publicat cărţi, sute de studii, articole, predici, pastorale, discursuri, recenzii şi note teologice. O parte din celebrele sale discursuri, cuvântări şi pastorale au fost adunate în volumele „Mântuieşte, Doamne poporul Tău”, apărut la Sibiu, în 1945, şi „Biserica şi viaţa” apărut, în 1947, în acelaşi oraş.