La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
69 de ani de la trecerea la cele veşnice a patriarhului Miron Cristea
Miron Cristea, pe numele de mirean Elie Cristea s-a născut la 20 iulie 1868, în Topliţa. A urmat Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, în perioada 1887-1890, apoi a obţinut doctoratul la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta. A început să lucreze ca învăţător, apoi ca director la Şcoala confesională românească din Orăştie, continuând ca secretar şi consilier la Arhiepiscopia Sibiului. La 32 de ani a fost hirotonit diacon necăsătorit, iar doi ani mai târziu s-a călugărit sub numele Miron, la Mănăstirea Hodoş-Bodrog. A devenit episcop al Caransebeşului în 1909. La sfârşitul Primului Război Mondial, Cristea a participat, ca episcop al Caransebeşului, alături de episcopul unit Iuliu Hossu, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, dând actului unirii binecuvântarea Bisericii strămoşeşti. Odată înfăptuită Marea Unire din 1918, episcopul Miron Cristea a făcut parte din delegaţia românilor transilvăneni care a prezentat actul unirii la Bucureşti. Ca recunoaştere a meritelor sale în procesul unificării, Cristea a fost ales de Marele Colegiu Electoral, la 18/31 decembrie 1919, să ocupe scaunul (rămas vacant) de mitropolit primat al Bisericii din România întregită. Învestitura şi înscăunarea au avut loc a doua zi. La 7 iunie 1919, a fost ales membru de onoare al Academiei Române, recunoscându-i-se prin aceasta şi activitatea publicistică desfăşurată până atunci. În calitate de mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Române din România Mare, Miron Cristea a realizat definitivarea unificării ecleziale prin întocmirea rânduielilor şi aşezămintelor fundamentale ale Bisericii româneşti unificate.
Primul patriarh al României La 4 februarie 1925, mitropolitul primat Miron Cristea a fost ales în rangul de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind învestit şi înscăunat la 1 noiembrie 1925, devenind astfel primul patriarh al creştinismului ortodox românesc. Sub conducerera lui, s-a făcut unificarea bisericească din statul român unitar, s-a votat Statutul de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române din 1925, a reapărut revista „Biserica Ortodoxă Română“. Patriarhul Miron Cristea a prezidat, la 19 februarie 1929, şedinţa de la Reşedinţa patriarhală, la care a participat o comisie de experţi care a analizat cele douăsprezece locuri propuse pentru amplasarea noii catedrale. Patriarhul Miron Cristea a publicat culegeri de folclor, o lucrare de iconografie, câteva volume de cuvântări şi s-a îngrijit de tipărirea Bibliei sinodale din 1936, în traducerea preoţilor profesori Gala Galaction, Vasile Radu şi a mitropolitului Nicodim. Tot el este iniţiatorul construirii actualului Palat patriarhal. Întărirea legăturilor cu alte Biserici creştine a fost una dintre preocupările de credinţă la care a lucrat mai bine de două decenii. A ctitorit schitul de lemn de la Topliţa, Mănăstirea Balta Caldă. Fiind un important lider naţional român şi militant pentru unificarea teritorială a României, patriarhul Cristea a răspuns cu abnegaţie la chemarea ţării, fiind numit senator, regent (20 iulie 1927-8 iunie 1930) şi, în cei din urmă ani ai vieţii, în împrejurări deosebit de grele, prim-ministru, între 10 februarie 1938 şi 6 martie 1939, dată la care a trecut la cele veşnice, la Cannes - Franţa, unde plecase pentru tratament medical. Trupul neînsufleţit al patriarhului a fost înmormântat în Catedrala patriarhală din Bucureşti.