Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri 69 de ani de la trecerea la cele veşnice a patriarhului Miron Cristea

69 de ani de la trecerea la cele veşnice a patriarhului Miron Cristea

Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 06 Martie 2008

Miron Cristea, pe numele de mirean Elie Cristea s-a născut la 20 iulie 1868, în Topliţa. A urmat Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, în perioada 1887-1890, apoi a obţinut doctoratul la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta. A început să lucreze ca învăţător, apoi ca director la Şcoala confesională românească din Orăştie, continuând ca secretar şi consilier la Arhiepiscopia Sibiului. La 32 de ani a fost hirotonit diacon necăsătorit, iar doi ani mai târziu s-a călugărit sub numele Miron, la Mănăstirea Hodoş-Bodrog. A devenit episcop al Caransebeşului în 1909. La sfârşitul Primului Război Mondial, Cristea a participat, ca episcop al Caransebeşului, alături de episcopul unit Iuliu Hossu, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, dând actului unirii binecuvântarea Bisericii strămoşeşti. Odată înfăptuită Marea Unire din 1918, episcopul Miron Cristea a făcut parte din delegaţia românilor transilvăneni care a prezentat actul unirii la Bucureşti. Ca recunoaştere a meritelor sale în procesul unificării, Cristea a fost ales de Marele Colegiu Electoral, la 18/31 decembrie 1919, să ocupe scaunul (rămas vacant) de mitropolit primat al Bisericii din România întregită. Învestitura şi înscăunarea au avut loc a doua zi. La 7 iunie 1919, a fost ales membru de onoare al Academiei Române, recunoscându-i-se prin aceasta şi activitatea publicistică desfăşurată până atunci. În calitate de mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Române din România Mare, Miron Cristea a realizat definitivarea unificării ecleziale prin întocmirea rânduielilor şi aşezămintelor fundamentale ale Bisericii româneşti unificate.

Primul patriarh al României

La 4 februarie 1925, mitropolitul primat Miron Cristea a fost ales în rangul de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind învestit şi înscăunat la 1 noiembrie 1925, devenind astfel primul patriarh al creştinismului ortodox românesc.

Sub conducerera lui, s-a făcut unificarea bisericească din statul român unitar, s-a votat Statutul de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române din 1925, a reapărut revista „Biserica Ortodoxă Română“. Patriarhul Miron Cristea a prezidat, la 19 februarie 1929, şedinţa de la Reşedinţa patriarhală, la care a participat o comisie de experţi care a analizat cele douăsprezece locuri propuse pentru amplasarea noii catedrale. Patriarhul Miron Cristea a publicat culegeri de folclor, o lucrare de iconografie, câteva volume de cuvântări şi s-a îngrijit de tipărirea Bibliei sinodale din 1936, în traducerea preoţilor profesori Gala Galaction, Vasile Radu şi a mitropolitului Nicodim. Tot el este iniţiatorul construirii actualului Palat patriarhal. Întărirea legăturilor cu alte Biserici creştine a fost una dintre preocupările de credinţă la care a lucrat mai bine de două decenii. A ctitorit schitul de lemn de la Topliţa, Mănăstirea Balta Caldă. Fiind un important lider naţional român şi militant pentru unificarea teritorială a României, patriarhul Cristea a răspuns cu abnegaţie la chemarea ţării, fiind numit senator, regent (20 iulie 1927-8 iunie 1930) şi, în cei din urmă ani ai vieţii, în împrejurări deosebit de grele, prim-ministru, între 10 februarie 1938 şi 6 martie 1939, dată la care a trecut la cele veşnice, la Cannes - Franţa, unde plecase pentru tratament medical. Trupul neînsufleţit al patriarhului a fost înmormântat în Catedrala patriarhală din Bucureşti.