76 de ani de la sfinţirea bisericii cu hramul „Înălţarea Domnului“

Duminică, 6 octombrie, la biserica cu hramul „Înălţarea Domnului“ Timişoara-Mehala a avut loc aniversarea a 88 de ani de la punerea pietrei de temelie a actualei biserici şi a 76 de ani de la sfinţirea acesteia. La sărbătoare au participat alături de enoriaşi şi preoţi şi credincioşi din parohiile învecinate.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului, şi cu purtarea de grijă a Preasfinţitului Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Sfânta Liturghie a fost oficiată de pr. Andrei Lehaci, parohul bisericii, împreună cu preoţii şi diaconii invitaţi, apoi a fost săvârşită şi slujba Parastasului pentru ctitorii şi binefăcătorii sfântului lăcaş. „Sărbătoarea Parohiei Mehala este un moment de aducere aminte  a eforturilor făcute de comunitatea de credincioşi în frunte cu preoţii slujitori pentru ridicarea şi înfrumuseţarea sfântului lăcaş, biserică ce impresionează prin arhitectura sa impunătoare. Întrucât timpul şi-a pus amprenta asupra bisericii, acum la 88 de ani de la punerea pietrei de temelie, dar şi la 76 de ani de la sfinţirea bisericii, ne dorim să ducem la bun sfârşit munca înaintaşilor noştri, mai cu seamă că biserica se află într-un amplu proces de restaurare atât la exterior, cât şi la interior“, ne-a declarat pr. Andrei Lehaci, parohul Bisericii „Înălţarea Domnului“ Timişoara-Mehala.

Cartierul Mehala este atestat documentar din anul 1723, deşi istoria lui este mult mai veche. Avem ştiinţă de acest nume, tocmai pentru că în jurul reşedinţei paşalei de Timişoara se aflau grajdurile, magazinele şi depozitele turcilor. Chiar numele de Mehala - „Mahala“, care se traduce ca „suburbie“ sau „cartier“, arată originea ei turcească. Cartierul Mehala, până la anul 1910, nu a aparţinut oraşului Timişoara, fiind o localitate independentă de Cetate. Cu începerea zidirii cetăţii la 1723, o mare parte a românilor şi sârbilor din zona Palanca Mare s-au mutat aici, iar de la această dată Mehala este cunoscută cu numele de „Oraşul nou“. În anul 1887 se cere Episcopiei Ortodoxe Române de Arad înfiinţarea unei parohii ortodoxe române în Mehala. Acest lucru se întâmplă după conscrierea credincioşilor ortodocşi români. Piatra de temelie a primei biserici ortodoxe româneşti provizorii s-a pus la 8 septembrie 1887, primul preot ortodox român fiind părintele Ioan Istin. La 29 aprilie 1924 începe procedura legală pentru realizarea unei biserici monumentale, actuala biserică a Parohiei Mehala. În ziua de 4 octombrie 1925, în prezenţa regelui Carol al II-lea, s-a pus piatra de temelie a bisericii, de către vrednicul de pomenire episcop Grigorie Comşa al Aradului, iar sfinţirea ei s-a făcut la 10 octombrie 1937. Biserica a avut de-a lungul timpului părinţi vrednici care au păstorit cu jertfelnicie poporul din acest nou cartier al Timişoarei, dintre care amintim pe pr. Ioan Plavoşin, un neobosit păstor şi luptător pentru ridicarea şi terminarea actualei biserici, pr. Virgil Popovici şi pr. Pavel Ardelean şi toţi ceilalţi preoţi care au făcut cinste bisericii din Mehala.