Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit în Duminica dinaintea Nașterii Domnului Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală din București,
„Un dialog al omului cu propria sa conștiință”
Un sobor de preoți și diaconi, sub protia părintelui arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, a săvârșit în seara zilei de miercuri, 1 martie, la sfântul lăcaș de pe Colina Patriarhiei, rânduiala specială a Pavecerniței Mari în cadrul căreia a fost citită cea de-a treia parte a Canonului de pocăință al Sfântului Ierarh Andrei Criteanul.
Slujbele specifice începutului Sfântului și Marelui Post au continuat la Catedrala Patriarhală în cea de-a treia zi a perioadei de pregătire duhovnicească premergătoare praznicului Învierii Domnului, reunind numeroși credincioși bucureșteni. În cadrul Pavecerniței Mari, săvârșită de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai sfântului lăcaș de pe Colina Bucuriei, a fost citită cea de-a treia parte a Canonului Mare al Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei. De asemenea, a fost lecturat un pasaj din Sfânta Evanghelie ce a cuprins fragmente de la Marcu (11, 22-26) și Matei (7, 7-8), texte care ilustrează învățături ale Mântuitorului adresate ucenicilor Săi cu privire la rugăciune și la necesitatea iertării aproapelui.
În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, părintele arhimandrit Clement Haralam a evidențiat bogăția liturgică și simbolică a operei de căpetenie a Sfântului Ierarh Andrei: „Sfântul Andrei Criteanul a adunat în Canonul Mare toate faptele biblice ale Vechiului și ale Noului Testament, rememorându-le cu o profundă durere și străpungere de inimă. Fiecare faptă la care a fost părtaș omul, anume crearea sa, neascultarea și căderea, alungarea din Rai, durerea pricinuită de păcat, precum și răscumpărarea săvârșită de Mântuitorul Hristos, este individualizată și personalizată. Aceste fapte se transpun în faptele fiecăruia dintre noi: căderea mea și răscumpărarea mea. De aceea, istoria personajelor amintite în Canonul Mare devine și istoria mea, iar eu conștientizez profunzimea ei”.
Părintele arhimandrit a mai spus că troparele canonului descriu un dialog al omului cu propria sa conștiință.
„Acest Canon Mare, bogat în înțelesuri și frumos alcătuit, este deodată meditație biblică și rugăciune de pocăință pentru orice persoană căreia îi pare rău că a greșit înaintea lui Dumnezeu. Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un dialog al omului păcătos cu propria sa conștiință luminată de citirea Sfintei Scripturi. Sufletul care se pocăiește plânge că nu a urmat pilda luminoasă a drepților virtuoși, ci robia patimilor arătate în mulți păcătoși, dintre care unii nu s-au pocăit, iar alții s-au mântuit tocmai prin pocăință. Cu inima plină de smerenie precum vameșul, cu strigătul plin de durere precum fiul risipitor și cu gândul la Înfricoșătoarea Judecată, despre care vorbesc Evangheliile primelor trei duminici ale Triodului, autorul Canonului Mare ne arată deodată durerea provocată de pocăință și puterea ei ca leac vindecător al patimilor sufletești și lumină spre învierea sufletului din moartea păcatului. Rugăciunea vameșului devine în această frumoasă cântare, prin stăruitorul stih «Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!», ritmul și respirația pocăinței”, a adăugat părintele arhimandrit.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române și de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.