„Acum trebuie să fim mai treji ca oricând“

"Mai ales în această săptămână trebuie să ne împodobim noi înşine cu virtuţi, ca să avem haina de nuntă, să putem intra în cămara de nuntă a Mântuitorului Hristos, care este de fapt comuniunea cu Dumnezeu la Cina Euharistică, cum spune Sfânta Evanghelie", sunt cuvintele Înalt Preasfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, referitoare la slujba Deniei de luni din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos.

Înalt Preasfinţite Părinte, tâlcuiţi-ne aspectele teologice importante ale troparului "Iată Mirele vine...", care se cântă în primele zile ale Săptămânii Patimilor.

Cântarea "Iată Mirele vine în miezul nopţii..." se cântă tocmai în această Săptămână a Patimilor, pentru că acum trebuie să fim mai treji ca oricând, întrucât Mântuitorul, apropiindu-se de Patimă, îi pregăteşte pe ucenicii Săi să se roage şi să privegheze. De fapt, trezvia, ca stare duhovnicească de luare aminte asupra noastră înşine, este ţinta acestei cântări.

Cântarea aceasta are originea în Pilda celor zece fecioare, care arată că Mirele vine în miezul nopţii; şi toate au aţipit şi au adormit, dar fericiţi sunt aceia care priveghează. Privegherea ce înseamnă? Să fii mereu cu mintea trează, lucrând cele bune şi făcând voia lui Dumnezeu. Fericit este acela care îşi trăieşte viaţa, sufletul şi preocupările împlinind voia lui Dumnezeu. De asemenea, nefericit sau nevrednic este acela care se leneveşte, care doarme, care nu se roagă, care nu veghează, care nu poartă grijă de sufletul său, care uită de Dumnezeu şi de venirea Sa.

De aceea, ce trebuie să cântăm noi la miezul nopţii? Să-L lăudăm pe Dumnezeu, prin rugăciune. Rugăciunea de la miezul nopţii este rugăciunea de aur, aşa cum spun Sfinţii Părinţi. Noi trebuie să fim cu trezvie în aceste zile şi nopţi, trebuie să împlinim voia lui Dumnezeu cu toată străduinţa, cu toată jertfelnicia noastră, cu credinţă şi cu dragoste.

Care este înţelesul smochinului neroditor amintit în Evanghelie şi de ce l-a blestemat Mântuitorul?

Smochinul neroditor reprezintă omul în care Dumnezeu nu găseşte rodul cel potrivit: virtutea lucrată prin fapte bune. Hristos a ales smochinul ca să nu le dea pilda cu un om care ar putea să sufere. Noi, oamenii, am primit blestemul prin Adam, după păcat. Mântuitorul, care a venit să facă numai bine neamului omenesc, nu blestemă nici un om, ci blestemă smochinul în locul omului.

Pilda smochinului are însă două înţelesuri. Pe de-o parte, spuneam că ne arată că cel ce se aseamănă smochinului neroditor este un om care nu a făcut binele, care trăieşte fără să aducă roade şi, de aceea, viaţa sa devine un blestem. Dumnezeu va pierde pe cel ce trăieşte fără să aducă roade, căci aceasta înseamnă că nu avem comuniune cu Dumnezeu, care este izvorul bunătăţilor şi Dătătorul a tot binele.

Pe de altă parte, smochinul reprezintă pomul neascultării, după cum spune Sfântul Isidor Pelusiotul. Roadele sale, smochinele, sunt asemănate păcatului: dulci asemenea plăcerilor, lipicioase asemenea patimilor şi iuţi (adică au usturime) asemenea mustrărilor de conştiinţă. Mai mult, Sfânta Scriptură ne arată că Adam şi Eva, după ce au păcătuit, şi-au făcut haine din frunze de smochin, ceea ce arată în chip tainic faptul că ei nu au vrut să părăsească păcatul: când se vor întâlni cu Dumnezeu, nu vor arăta pocăinţa necesară îndreptării.

De asemenea, iată, Dumnezeu a voit ca prin acest smochin neroditor să ne dea nouă pildă să fim întotdeauna pregătiţi, prin pocăinţă, pentru întâlnirea cu Judecătorul, căci secera morţii poate cuprinde pe orice om şi fiecare îşi agoniseşte blestemul sau binecuvântarea după faptele sale.

"Hristos ne pregăteşte cămara luminoasă şi veşnică spre a rămâne în veci cu El"

Explicaţi-ne înţelesurile duhovniceşti ale cântării "Cămara Ta, Mântuitorule..."

Înţelesurile duhovniceşti ale cântării "Cămara ta, Mântuitorule..." se referă la relaţia noastră cu Mântuitorul Hristos. Mântuitorul a venit să şteargă păcatele noastre, să ne cureţe sufletul de întinăciunea morţii. Însă sufletul este, de fapt, cămara Mântuitorului, locul unde Hristos trebuie să se sălăşluiască. De aceea, El doreşte să stea cu noi în comuniune, ca la o masă. Astfel, cămara este cea care trebuie să fie împodobită, căci, aşa cum orice om îşi pregăteşte casa atunci când are de primit oaspeţi, aşa şi noi avem de primit pe Mântuitorul Hristos.

Dar cum anume trebuie să-L primim? Cămara Mântuitorului este şi Împărăţia cerurilor, aşa încât noi, prin recunoaşterea păcatelor, vedem că nu avem îmbrăcăminte să intrăm în această Împărăţie. De aceea, noi cerem de la Hristos să ne îmbrace în haina de lumină a harului şi a virtuţilor şi strigăm cu stăruinţă, prin această rugăciune fierbinte, ca mila lui Dumnezeu să ne salveze.

Astfel, în fapt, noi facem pocăinţă înaintea lui Dumnezeu, motiv pentru care, în această perioadă a postului, mărturisim păcatele prin spovedanie. Mai ales în această săptămână trebuie să ne împodobim noi înşine cu virtuţi, ca să avem haina de nuntă, să putem intra în cămara de nuntă a Mântuitorului Hristos, care este de fapt comuniunea cu Dumnezeu la Cina Euharistică, cum spune Sfânta Evanghelie.

Şi pentru că suntem în anul dedicat Tainelor Sfântului Botez şi a Sfintei Cununii, trebuie să arătăm că, prin termenul "nuntă", Hristos ne arată de fapt comuniunea oamenilor cu Dumnezeu. Prin Sfântul Botez, noi ne îmbrăcăm în Hristos, aşa cum şi mărturisim: "Câţi în Hristos v-aţi Botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat", iar prin Sfânta Cununie între doi miri se închipuie comuniunea plină de iubire a lui Hristos cu Biserica, pe care a dobândit-o cu scump Sângele Său.

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Întrupat, a coborât din Cer ca să ne răscumpere păcatele noastre şi să ne înalţe la Tatăl Ceresc, unde ne pregăteşte cămara luminoasă şi veşnică spre a rămâne în veci cu El, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.