Ajunul Bobotezei la Mănăstirea Vasiova

În ajunul Bobotezei, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, a săvârşit Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia praznicului, în paraclisul de iarnă al Mănăstirii "Sfântului Ilie de la Izvor" - Vasiova. După Sfânta Liturghie, chiriarhul împreună cu soborul slujitorilor şi obştea mănăstirii au mers în procesiune la izvorul de lângă mănăstire, unde s-a săvârşit Sfinţirea cea Mare a Apei, în prezenţa a numeroşi credincioşi. După slujba de sfinţire, toţi credincioşii prezenţi au fost stropiţi cu Agheasmă Mare. La final, Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian a ţinut un cuvânt de învăţătură prin care a dorit să pună la sufletul credincioşilor importanţa şi măreţia praznicului Botezului Domnului.

Obiceiul de a săvârşi Sfinţirea Apei celei Mari la izvorul mănăstirii, în Ajunul Bobotezei, care dăruieşte numele aşezământului monahal "Sf. Ilie de la Izvor", este găsit în jurul anului 1865, când la acest izvor s-a tămăduit un miner din localitatea minieră vecină Ocna de Fier. De atunci, tradiţia confirmă că mulţi pelerini care s-au închinat cu credinţă la sfânta mănăstire şi au gustat din apa izvorului mănăstirii s-au tămăduit de boli şi neputinţe.

Mănăstirea Vasiova este ctitoria ieromonahului Macarie Guşcă, originar din Câlnic, care i-a început zidirea la 15 mai 1905, după punerea pietrei de temelie de către protopopul Maxim din Bocşa. După numai doi ani, biserica a fost târnosită la 19 iulie 1907 de către arhiereul Filaret Musta.

Un rol important în dezvoltarea acestei mănăstiri l-a avut ieromonahul Vichentie Mălău, vieţuitor în obştea Mănăstirii Sihăstria, care a fost trimis aici pentru a întări activitatea spirituală şi pastorală în rândul credincioşilor. În anul 1958, urmare a Decretului 403 al guvernului comunist, mănăstirea a fost închisă, fiind transformată în casă de copii cu handicap. Au mai rămas câteva călugăriţe care se ocupau de îngrijirea bisericii, adăpostindu-se în arhondaric.

După 1989, clădirea mănăstirii a fost retrocedată, iar viaţa monahală a reînflorit în aceste locuri prin osteneala ieromonahului Ieronim Stoican şi a monahiei Filofteia Nistor. În ultimii ani, în curtea mănăstirii, s-au amenajat şi sfinţit un paraclis de iarnă şi un foişor de vară.

Actualmente mănăstirea este îndrumată de monahia stavroforă Varvara Sântiuan care împreună cu cele 12 călugăriţe se ostenesc cu grădinăritul, apicultura, ateliere de pictură şi croitoria, această mănăstire fiind o oază de spiritualitate şi duhovnicie în Episcopia Caransebeşului.