În ziua precedentă praznicului Botezului Domnului, 5 ianuarie, în biserici a fost rânduit un program liturgic special. La Catedrala Patriarhală din București, Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia zilei praznicului și slujba Sfințirii apei după rânduiala Bobotezei au fost săvârșite de soborul de slujitori, clericii mergând apoi, după tradiție, în procesiune cu Agheasma Mare și icoana praznicului la Reședința Patriarhală. Aceștia au fost întâmpinați de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit un cuvânt de învățătură și i‑a binecuvântat cu apă sfințită.
Ajunul praznicului Botezului Domnului a fost zi de pregătire pentru sărbătoarea Arătării Domnului la Iordan prin post și un program liturgic special. În Catedrala Patriarhală din București, la orele dimineții, soborul de slujitori ai sfântului lăcaș a oficiat slujba Ceasurilor Împărătești, apoi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia sărbătorii Botezului Domnului, iar după rugăciunea Amvonului a fost săvârșită slujba Sfințirii Mari a apei.
Împlinind rânduiala tradițională, soborul de slujitori a mers în continuare în procesiune la Reședința Patriarhală, cu Agheasma Mare și icoana praznicului Botezului Domnului, în timp ce psalții Catedralei au intonat troparul și condacul sărbătorii. Aceștia au fost întâmpinați de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Salonul Sfinților Români, unde a fost săvârșit un polihroniu.
Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a expus legătura dintre praznicul Bobotezei, botezul personal și învierea universală:
„Sărbătoarea Botezului Domnului nostru Iisus Hristos este deosebit de importantă, fiind ușa intrării în Biserică, prin botez, dar și ușa intrării în Împărăția cerurilor, după cum Mântuitorul i‑a spus lui Nicodim: «De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu» (Ioan 3, 5). Această sărbătoare numită și Arătarea Domnului, Epifania sau Teofania, întrucât S‑a arătat Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit la Botezul Domnului, este baza tuturor celorlalte Sfinte Taine. Nimeni nu poate primi celelalte Taine ale Bisericii dacă nu a primit Taina Sfântului Botez. Sfinții Părinți ai Bisericii, mai ales Părinții răsăriteni, au arătat că prin botez nu se dăruiește doar iertarea păcatului strămoșesc și a păcatelor personale în cazul adulților, ci și darul înfierii noastre în iubirea Tatălui prin credința în Dumnezeu‑Fiul și prin lucrarea harului Sfântului Duh. Harul înfierii se dăruiește celui botezat pe lângă iertarea păcatelor și i se mai dăruiește și începutul unei vieți noi, anume harul învierii sufletului din moartea cauzată de păcat. Aceasta este viața nouă în Hristos și în Duhul Sfânt și aceasta este pregătire pentru învierea de obște. De aceea, în Crezul ortodox, imediat după ce mărturisim «un botez spre iertarea păcatelor», adăugăm: «Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie». Botezul ne orientează și spre învierea cea de obște, iar aceasta este pregătită prin învierea sufletului din moartea pricinuită de păcat pentru că noi ne‑am botezat în moartea și în Învierea lui Hristos, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel. Sfinții Părinți răsăriteni au spus că pământul în care a fost îngropat Hristos pentru trei zile a fost înlocuit cu apa, iar botezul prin întreita afundare în numele Preasfintei Treimi simbolizează și cele trei zile ale îngropării Mântuitorului. Noi prin botez ne facem părtași la moartea și Învierea lui Hristos. De aceea, botezul este atât Taina înfierii, cât și Taina învierii sufletești prin lucrarea Duhului Sfânt. În mod deosebit, reținem faptul că Mântuitorul Iisus Hristos a venit în lume nu doar pentru iertarea păcatelor, ci și pentru sfințirea omului și a întregii creații pe care Dumnezeu Tatăl a făcut‑o ca dar pentru Fiul Său. Această creație, ca rezultat al lucrării Sfintei Treimi și ca dar special al Tatălui pentru Fiul, ne arată că Fiul vine în lume ca să sfințească lumea, să o elibereze de păcat și să îi dăruiască perspectiva vieții veșnice. Lumea este darul lui Dumnezeu pentru Fiul și pentru oameni, pentru că oamenii au fost creați după chipul Fiului. De aceea, și oamenii sunt beneficiari ai creației pe care Sfânta Treime a făcut‑o și pe care Tatăl o dăruiește Fiului, iar Fiul o sfințește, mulțumind pentru acest dar. Această lucrare de mulțumire a fost instituită de Hristos în Sfânta și Marea Joi, când a instituit Taina Sfintei Euharistii”.
Totodată, Părintele Patriarh Daniel a arătat că la Botezul Său Mântuitorul a sfințit în mod special firea apelor: „Această sfințire a apelor înseamnă revenirea la lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt, pentru că harul a venit prin Iisus Hristos și se dăruiește prin lucrarea Sfântului Duh. De aceea, credincioșii ortodocși iau apă sfințită pe care o folosesc pentru sfințirea sufletului și a trupului, pentru sfințirea caselor, a gospodăriilor, a grădinilor. Această sfințire a naturii în preajma sărbătorii Botezului Domnului este o lucrare ce arată că lumea a fost creată din iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, iar oamenii arată recunoștință și Îl invocă pe Duhul Sfânt ca să sfințească spațiul în care ei trăiesc. Această lucrare explică de ce opt zile după Sfințirea Mare a apei luăm Agheasma Mare pentru sfințirea noastră, dar și pentru a ne aduce aminte deodată de Botezul Domnului și de botezul fiecăruia dintre noi, după cum spune Sfântul Simeon al Tesalonicului, care afirmă că la sărbătoarea Botezului Domnului serbăm și înnoirea propriului nostru botez”.
La final, toți cei prezenți au primit binecuvântarea Preafericirii Sale prin stropirea cu Agheasmă Mare.
.jpg)
