Alcătuiri psaltice pentru ethosul românesc

La Editura "Didahia" a Episcopiei Severinului şi Strehaiei a apărut de curând un volum de muzică bizantină, reeditat pentru prima dată după 165 de ani. Este vorba despre lucrarea "Heruvico-Chinonicar" a lui Anton Pann, în fapt o operă ce cuprinde transliterarea şi diortosirea volumelor omonime ale lui Pann de la 1846 şi 1847, reunite între copertele acestui nou opus.

Anton Pann, compozitor de elită al muzicii de tradiţie bizantină, s-a născut în jurul anului 1797 în localitatea Sliven din Bulgaria. Probabil originea valahă de pe linia paternă a contribuit la uşoara lui integrare în spaţiul cultural românesc. Activitatea şi creaţia lui au fost mult diversificate, oscilând între muzică şi literatură, dar aşa cum însuşi mărturisea, "de cele mai multe ori balanţa înclina spre arta sunetelor… că eu altele n-am învăţat, decât din mica mea copilărie mi-am bătut capul ca să ajung desăvârşit în meşteşugul muzicii bisericeşti, în care am şi izbutit. După ce am învăţat canoanele şi ortografia acestui meşteşug, n-am zăbovit a români şi a lucra pe note cărţile cele mai trebuincioase". Această mărturisire îl defineşte pe Anton Pann ca muzician în primul rând, înţelegând prin aceasta compozitor, profesor de muzică bisericească, cântăreţ de strană, folclorist sau tălmăcitor de muzică, apoi ca literat, respectiv scriitor, poet, dar şi ca editor şi tipograf al propriilor sale lucrări.

Reeditată cu binecuvântarea PS Nicodim al Severinului

Printre cele mai importante lucrări muzicale ale marelui compozitor şi psalt, care au văzut vreodată lumina tiparului, se numără şi Heruvico-Chinonicarul, o amplă colecţie de heruvice, chinonice şi axioane. Nemaifiind tipărit din 1847 şi simţindu-se nevoia de îmbogăţire şi diversificare a repertoriului liturgic, un grup de cinci specialişti în muzică bizantină din Episcopia Severinului şi Strehaiei şi-au asumat misiunea dificilă de transliterare, diortosire şi tehnoredactare a acestui monument al creaţiei muzicale româneşti de la mijlocul veacului al XIX-lea.

Cu sprijinul financiar al Administraţiei Fondului Cultural Naţional, tipăriturile lui Anton Pann de la 1846 şi 1847 au fost încorporate într-un volum unitar, tipărit în condiţii grafice deosebite. Cele 518 pagini încep cu binecuvântarea ierarhului locului, Preasfinţitul Nicodim, şi cu o prefaţă semnată de bizantinologul Nicolae Gheorghiţă, cadru didactic la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti.

O împărţire liturgico-istorică în şase părţi

Lucrarea cuprinde cântări traduse şi adaptate de reprezentanţi de seamă ai melosului bizantin extravalah, ca Hurmuz Hartofilax sau serdarul Dionisie Fotino, dar şi compoziţii proprii ale lui Anton Pann. Structurat în şase părţi, volumul debutează, după cum era şi firesc, cu "heruvico-chinonice săptămânale", cuprinzând heruvice, chinonice şi axioane pentru toate zilele săptămânii.

Următoarele trei părţi se constituie în trei rânduri de heruvico-chinonice duminicale.

Dintre acestea, al doilea rând cuprinde traduceri prescurtate după melofacerile serdarului Dionisie Fotino († 1821) şi poartă menţiunea lui Pann: "care voind cineva a le mai scurta, poate lăsa introducerile şi să înceapă heruvicele şi chinonicele". La fel, unele dintre compoziţiile de aici conţin în subtitlu indicaţii despre influenţele melosurilor şi ethosurilor altor popoare: "Axionul, ehul al optulea, imitaţie după cel rusesc".

Al treilea rând de heruvice şi chinonice duminicale sunt prelucrate după Petru Vizantie († 1808), protopsalt al Catedralei patriarhale de la Constantinopol între 1800 şi 1805. În primele cântări din această parte sunt inserate pentru întâia dată şi mici cratime, dublate uneori de menţiunea: "Când pomeneşte la proscomidie arhiereul, se cântă kratima aceasta, asemenea şi la celelalte heruvice".

A cincea parte cuprinde "heruvice anuale prelucrate după ale lui Petru Efesiu, care a adus şi a predat în Bucureşti pentru întâiaşi dată meşteşugul Muzicii Bisericeşti pe acest metod nou". Este de remarcat faptul că, în această secţiune, Anton Pann a introdus creaţii ale celor doi dascăli ai săi: Dionisie Fotino, de la care a învăţat vechea sistimă, şi Petru Efesiul, care l-a iniţiat în tainele notaţiei hrisantice, noua sistimă.

Ultima parte, a şasea, cuprinde heruvice, chinonice şi axioane la praznicele împărăteşti şi sărbătorile de peste an. Întâlnim creaţii ale lui Hurmuz Hartofilax, Petru Lampadarie, Daniil Protopsaltul sau Gheorghe Criteanul, dar şi compoziţii personale de mare efect.

O lucrare făcută pentru graiul românesc

Prin întregul său conţinut putem spune că prin acest buchet muzical Anton Pann continuă acţiunea de "românire" a cântării bisericeşti, la care şi-a adus contribuţia şi Macarie Ieromonahul, demers atât de benefic pentru cântăreţii de strană, simţind permanenta nevoie de a cânta în limba naţională. Aşa se face că, în incipitul publicaţiei, autorul versifica un îndemn la patriotism: "Cântă măi frate române pre graiul şi limba ta/ Şi lasă cele streine ei de a şi le cânta/ Cântă să-nţelegi şi însuţi şi câţi la tine ascult,/ Cinsteşte ca fieşcare, limba şi neamu-ţi mai mult".

Dincolo de utilitatea liturgică a cărţii pentru toate comunităţile ortodoxe din ţară şi din diasporă, "Heruvico-Chinonicarul" este un subiect de interes pentru muzicologi şi bizantinologi, pentru membrii grupurilor de muzică bizantină, fiind şi un excelent material didactic. Acest lucru se justifică mai ales prin personalitatea şi spiritul monumental al autorului ei, care a dăruit poporului român culegeri inedite de folclor literar şi muzical, contribuind decisiv la afirmarea spiritului nostru naţional.